1. [DEX '09] BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
2. [MDA2] bagaj sn [At: NEGRUZZI, S. I, 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr bagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o (călătorie sau, învechit, într-o expediție militară Si: (îvr) bagalii. 2 (Îe) A-și face ~ele A se pregăti de plecare. 3 (Pex; îae) A pleca. 4 (Fam; îe) A-i face cuiva ~ele A goni din casă. 5 (Îe) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al stației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. 6 (Îs) Vagon de ~e Vagon special de cale ferată pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Sumă a cunoștințelor cuiva într-un anumit domeniu.
3. [DEXI] bagáj s.n. 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie, într-o deplasare etc. ◇ Casă (sau birou, sală) de bagaje = birou special amenajat în incinta unei gări sau autogări unde pot fi depuse spre păstrare, pentru un timp scurt, bagajele călătorilor. Vagon de bagaje = vagon de cale ferată special amenajat pentru transportul bagajelor (mai voluminoase). ◇ Expr. A-și face bagajele = a) a se pregăti de plecare; b) a pleca. A face cuiva bagajele = a da pe cineva afară (din casă), a goni. A da la bagaje = a preda bagajele la serviciul special al sțației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. ◆ (înv.) Totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. 2 Ext. Sacoșă, plasă etc. încărcate cu mărfuri, obiecte etc. A venit de la piață cu bagaje grele. 3 Fig. (cu determ. care indică felul, calitatea, cantitatea etc.) Totalitatea cunoștințelor acumulate de cineva. Are un bagaj de cunoștințe cinematografice de invidiat. • pl. -e. /<fr. bagage, lat. bagagium, germ. Bagage.
4. [DEX '98] BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.
5. [DLRLC] BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie (în geamantane, cufere etc.); calabalîc; (învechit) totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. V. catrafuse. Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S. A. 80. După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a se cărăbăni. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinări) Totalitatea cunoștințelor, ideilor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.
6. [DLRM] BAGAJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată cufere, lăzi etc., pentru a fi transportate sau păstrate. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Totalitatea cunoștințelor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.
7. [DN] BAGAJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].
8. [MDN '00] BAGAJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)
9. [Șăineanu, ed. VI] bagaj n. scule împachetate și lucruri diferite ce se iau la răsboiu sau în călătorie (= fr. bagage).
10. [Scriban] *bagáj n., pl. e (fr. bagage). Calabalîc, sarcinĭ, lucrurĭ duse în călătorie (pachete, geamantane, cufere).
11. [MDA2] bagagiu sn vz bagaj
12. [CADE] *BAGAGIU (pl. -age -agii), *BAGAJ (pl. -aje) sn. Calabalîc. [fr.].
13. [DOOM 3] bagaj s. n., pl. bagaje
14. [DOOM 2] bagaj s. n., pl. bagaje
15. [MDO] bagaj, pl. bagaje
16. [IVO-III] bagaj, -je.
17. [Argou] bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț
18. [DERC] BAGAJ A da la bagaje = A preda bagajele la serviciul special al stației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația specială: A dat la biroul de bagaje cele două valize. A-i face cuiva bagajele (fam.) = A goni din casă: I-a spus femeii să-și facă bagajele și să plece din casa lui. A-și face bagajele = A se pregăti de plecare. (pex.) A pleca: − Fă-ți bagajele! − Vreau să ies la raportul d-lui comandant, spun eu. − Lasă vorba și fă-ți bagajele! (CONSTANTIN NOICA)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL