1. [DEX '09] BACANALĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbători nocturne la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ♦ Fig. (Și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
2. [DEXI] bacanálă s.f., adj. I (în mit. romană) 1 s.f. (la pl., în forma „Bacanalii”; și nm. pr.) Sărbătoare, cu muzică, dansuri, jocuri și petreceri licențioase, în cinstea zeului Bachus. ◆ Fig. Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. 2 adj. Care este consacrat zeului Bachus. ◆ Fig. Orgiastic. II s.f. (muz.) Piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat cu acorduri și sonorități ample. • pl. -i, -e, f. și -ii. /<fr. bacchanale, lat. Bacchanalĭa, -ium „sărbătorile lui Bachus”.
3. [CADE] *BACANALĂ, mai adesea pl. BACANALE sf. ❍ 🏛 Sărbătoare în onoarea lui Bacchus ¶ 2 Pr. ext. Desfrîu, orgie [fr. < lat.].
4. [DEX '98] BACANALĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani, cu dansuri, jocuri și petreceri licențioase închinate lui Bachus, zeul vinului. ◊ Fig. (și la sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată. – Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
5. [DLRLC] BACANALĂ, bacanale, s. f. (În antichitatea romană; la pl.) Sărbătoare închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și o veselie deșănțată. ♦ (La sg.) Fig. Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; desfrîu, orgie.
6. [DLRM] BACANALĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. – Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).
7. [DN] BACANALĂ s.f. (La pl.) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. ♦ (Fig.) Petrecere zgomotoasă; orgie; desfrînare, destrăbălare. [< lat. bacchanal < Bachus – zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].
8. [MDA2] bacanal, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bacchanale] 1 a Care este consacrat lui Bachus. 2 sf (Lpl) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. 3 sf (Fig) Petrecere zgomotoasă Si: orgie. 4 sf (Fig) Destrăbălare.
9. [MDN '00] BACANAL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
10. [Șăineanu, ed. VI] bacanale pl. 1. sărbătoare în onoarea lui Bachus ce se ținea noaptea cu dezordini de tot felul; 2. danț sgomotos și destrăbălat.
11. [Scriban] *bacanáliĭ, f. pl. (lat. bacchanalia). Niște sărbătorĭ desfrînate în onoarea luĭ Bacu, zeu bețiiĭ, la vechiĭ Romanĭ (la 186 înainte de Hr. senatu le-a oprit supt pedeapsă de moarte). Fig. Petrecere zgomotoasă și destrăbălată.
12. [DOOM 3] bacanală s. f., g.-d. art. bacanalei; pl. bacanale
13. [DOOM 2] bacanală s. f., g.-d. art. bacanalei; pl. bacanale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL