1. [DEX '09] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie + suf. -aș.
2. [DEX '09] BĂIEȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie2 + suf. -aș.
3. [MDA2] băiaș1 sm [At: (sec. XVII) HEM III, A. 35 / P: bă-iaș / Pl: ~ieși / E: baie1 + -aș] Persoană care pregătește baia1 (3) într-o baie1 (7) publică.
4. [MDA2] băiaș2 sm vz băieș
5. [MDA2] băieș sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: -iaș2, (reg) -băneș / P: bă-ieș / Pl: ~i / E: baie2 + -aș] 1 (Îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaș, miner, ocnaș. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (Îrg) Țigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meșteșugar (țigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.
6. [MDA2] băneș sm vz băieș
7. [DEXI] băiáș1 s.m. Bărbat care servește într-o baie publică. • pl. -ieși. și (reg.) băiéș s.m. /baie1 + -aș.
8. [DEXI] băiáș2 s.m. v. băieș1.
9. [DEXI] băiéș2 s.m. v. băiaș1.
10. [DEXI] băiéș1 s.m. 1 Lucrător într-o mină (de aur). 2 (reg.) Proprietar al unei mine. 3 (reg.) Lucrător la o carieră de piatră sau de var. • pl. -i. și băiáș s.m. /baie2 + -aș.
11. [CADE] BĂIAȘ sm. 1 Cel ce slujește la o baie (de scăldat) ¶ 2 Trans. ⚒ Lucrător la o mină, miner.
12. [CADE] BĂIEȘ sm. Mold. Trans. = BĂIAȘ.
13. [DEX '98] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș.
14. [DEX '98] BĂIEȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.
15. [DLRLC] BĂIAȘ2, băieși, s. m. Cel care pregătește baia și servește într-o baie publică. – Variantă: băieș s. m.
16. [DLRLC] BĂIAȘ1 s. m. v. băieș2.
17. [DLRLC] BĂIEȘ1 s. m. v. băiaș2.
18. [DLRLC] BĂIEȘ2, băieși, s. m. (Mai ales în Transilv.) Lucrător într-o mină. Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133. Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. – Variantă: băiaș (SBIERA, P. 322) s. m.
19. [DLRM] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie1 + suf. -aș.
20. [DLRM] BĂIEȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie2 + suf. -aș.
21. [Șăineanu, ed. VI] băiaș m. 1. lucrător la o baie sau mină; 2. slugă la o baie de scăldat.
22. [Scriban] băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș.
23. [DOOM 3] băiaș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băieși
24. [DOOM 3] băieș (miner) s. m., pl. băieși
25. [DOOM 2] băiaș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băieși
26. [DOOM 2] băieș (miner) (reg.) s. m., pl. băieși
27. [DOOM] băiaș [1] [2]
28. [DOOM] băiaș (persoană care servește într-o baie publică) s. m., pl. băieși
29. [MDO] băiaș, pl. băieși
30. [DE] BĂIEȘU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Băiești, jud. Buzău), scriitor român. Debut cu schițe, povestiri și reportaje minate de clișee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau împreună”). Proză satirică („Iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul și opera”). Comedii, unele în tonalitate ebsurdă („Iertarea”, „Preșul”), un roman („Balanța”), scenarii.
31. [DLRLV] BĂIEȘ s.m. (Ban.) Țigan aurar, zlătar. Benyesh. (…) Zingarus vagabundus. AC, 330. Etimologie: baie + suf. -aș. Vezi și baie.
32. [DAR] băiaș (băieș), băiași, băieși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar.
33. [DRAM 2021] băieș, băieși, s.m. 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (Idem, p. 227). ■ (onom.) Băieș(u), nume de familie în jud. Maram. – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, MDA).
34. [DRAM 2015] băieș, băieși, s.m. – 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (idem, pag. 227). ♦ (onom.) Băeș, Băieș, Băieșu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, DEX, MDA).
35. [DRAM] băieș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL