1. [DEX '09] ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui în dezordine; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.
2. [MDA2] bulzi vt [At: DA / Pzi: ~zesc / E: bulz] 1 (Reg) A cocoloși. 2 A se îmbulzi.
3. [MDA2] îmbolzi v vz îmbulzi
4. [MDA2] îmbulzi [At: NECULCE, ap. LET. I, 232/32 / V: ~bol~ / Pzi: ~zesc / E: în- + bulz] 1 vt A face pe cineva să stea ghemuit Si: a înghesui. 2 vr A se îngrămădi în număr mare Si: a se înghesui. 3 vr (Spc; d. oi) A se așeza una lângă alta din cauza căldurii. 4 vr A da năvală printr-o mulțime Si: a năvăli. 5 vt (Fig) A insista pe lângă cineva pentru rezolvarea unei probleme. 6 vt (Șfg) A împresura. 7 vt (Fig) A oferi din belșug. 8 vt A vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt sau aglomerat. 9 vr (Înv; șfg) A se congestiona.
5. [CADE] ❍BULZI = ÎMBULZI.
6. [CADE] ÎMBULZI (-zesc) I. vb. tr., A îndesa, a strînge vîrtos ¶ 2 A îngheșui: îmbulzind cei de pre urmă pre cei dinainte, au căzut în șanțuri (M.-COST.); oamenii se făcuseră roată împrejurul lui Tolpa și-l îmbulzeau (ISP.) ¶ 3 A veni cu grămada undeva, a da busna în mare număr: clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga 500 de lei pe lună (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A îngrămădi; a plictisi cu stăruințe, cu cereri: tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale (SB.). II. vb. refl. 1 A se înghesui: se îmbulzeau studenții cu miile, unul peste altul (I.-GH.) ¶ 2 Ⓕ A se îngrămădi, a se înfățișa în mare număr: se îmbulzeau s’o ceară văduvii și junii (PANN) [bulz].
7. [CADE] ÎMBULZIT adj. p. ÎMBULZI. 1 Înghesuit ¶ 2 Îngrămădit ¶ 3 Pipernicit: se mirară și doftorii cît de puținel și de ~ era (RET.).
8. [DEX '98] ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într-un spațiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulțime) A înghesui pe cineva din toate părțile. ♦ Fig. A năpădi pe cineva cu stăruințele, cu insistențele. – În + bulz.
9. [DLRLC] BULZI vb. IV v. îmbulzi.
10. [DLRLC] ÎMBULZI, îmbulzesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se aduna într-un loc în număr mare, a se înghesui în dezordine, a se îngrămădi. În dreapta, lîngă zid, se îmbulziseră femeile. DUMITRIU, V. L. 27. Se îmbulzeau amarnic... droaie de condicari, și mărchidani, și cavafi, și țîrcovnici. C. PETRESCU, A. R. 7. Țăranii se îmbulzeau împrejurul cîrciumii lui Busuioc. REBREANU, R. II 26. Stoluri de fluturi, insecte mari, atrase de lumina scînteietoare a farului, se îmbulzeau plesnindu-se de cristalele fierbinți și cădeau în valuri la picioarele farului. BART, E. 251. 2. Tranz. (Despre un număr mare de persoane) A se grămădi în jurul cuiva, a împinge pe cineva, a izbi, a îmbrînci. ♦ Fig. A plictisi pe cineva cu prea multe insistențe, a stărui fără răgaz. Tot îmbulzindu-mă cu cererile și poftele sale, n-am avut de la o vreme încotro. SBIERA, P. 147. (Glumeț) Clienții nu-l îmbulzeau, dar tot cîștiga. VLAHUȚĂ, O. A. 223. – Variantă: bulzi vb. IV.
11. [Șăineanu, ed. VI] îmbulzì v. 1. a strânge cu putere; 2. fig. a urmări d’aproape: ne tot îmbulzește cu cereri; 3. a se înghesui: gloatele se îmbulzea și da unele peste altele. ISP. [Derivat din bulz (de caș), termen ciobănesc cu sensul generalizat; primitiv: a străcura în saci bulzii de caș].
12. [Scriban] bulzésc V. îmbulzesc.
13. [Scriban] îmbulzésc v. tr. (d. bulz). Aglomerez, grămădesc. V. refl. Mă aglomerez, mă grămădesc. – Și bulzesc (Cost. 1, 264).
14. [DOOM 3] îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, 3 sg. îmbulzește, imperf. 1 îmbulzeam; conj. prez. 1 sg. să îmbulzesc, 3 să îmbulzească
15. [DOOM 2] îmbulzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbulzesc, imperf. 3 sg. îmbulzea; conj. prez. 3 să îmbulzească
16. [DE] BULZEȘTI, com. în jud. Dolj; 2.160 loc. (1991).
17. [DE] BULZEȘTII DE SUS, com. în jud. Hunedoara; 605 loc. (1991).
18. [DRAM 2021] îmbulzí, îmbulzesc, v.t.r. A se ghemui, a (se) înghesui, a (se) îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (DER, DEX, MDA).
19. [DRAM 2015] îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
20. [DRAM] îmbulzi, îmbulzesc, vb. tranz. – A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. – Din în- + bulz „cocoloș, bulgăre”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL