1. [DEX '09] BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.
2. [MDA2] brunet, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr brunet] 1-2 (Persoană) cu pielea (feței) de culoare negricioasă și părul brun.
3. [DEXI] brunet, -ă adj. 1 adj. (despre piele, ten etc.) De culoare negricioasă, măslinie. Începuseră să li se facă pielița fină de un brunet trandafiriu (AGÂR.). ♦ (despre păr) Negru. 2 (despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brun. Mă amorezasem de o fată brunetă (EMIN.). ◊ (subst.) Văzuse o brunetă frumoasă. ♦ (deprec.; subst.) Țigan. • pl. -ți, -te. /<fr. brunet.
4. [CADE] *BRUNET, -ETĂ (pl. -te) adj. și sm. f. (Om) oacheș, ocheșel, (femeie) oacheșă, ocheșică [fr.].
5. [DLRLC] BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni) Brun. Zoe - fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Substantivat, f.) O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.
6. [DLRM] BRUNET, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.
7. [DN] BRUNET, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].
8. [MDN '00] BRUNET, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)
9. [Șăineanu, ed. VI] Brunet (Jacques) m. bibliograf francez, autorul celebrului Manual al Librarului și al Amatorului de cărți (1780-1867).
10. [Șăineanu, ed. VI] brunet a. și m. cam brun la față, oacheș.
11. [Scriban] *brunét, -ă adj. (fr. brunet, dim. d. brun). Oacheș.
12. [DOOM 3] brunet adj. m., s. m., pl. bruneți; adj. f., s. f. brunetă, pl. brunete
13. [DOOM 2] brunet adj. m., s. m., pl. bruneți; adj. f., s. f. brunetă, pl. brunete
14. [Argou] brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL