1. [MDA2] brezoi sn vz brezaie
2. [DEX '09] BREZAIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu turca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.
3. [MDA2] brezaie sf [At: LM / V: briz~, ~zoaie sf ~zoi sn / E: nct] 1 Joc cu caracter de pantomimi, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2 Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe și împodobit cu panglici și petice colorate. 3 (Irn) Femeie (bătrână) care se împodobește în mod ridicol ca să placă.
4. [MDA2] brezoaie sf vz brezaie
5. [MDA2] brizaie sf vz brezaie
6. [DEXI] brezaie s.f. (etnogr.) 1 Numele unui joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu turca, întîlnit îndeosebi în Muntenia. 2 Personaj mascat, cu un cap de animal sau de pasăre, împodobit cu panglici colorate, care joacă pe la casele oamenilor în preajma Crăciunului. ♦ Ext. Femeie îmbrăcată strident sau fardată excesiv. Arăta ca o brezaie. 3 Fată împodobită cu flori sau frunze care la Rusalii joacă din casă în casă. • pl. -ăi. g.-d. -iei. /cf. breaz.
7. [CADE] BREZAIE sf. Om mascat cu un cap de animal sau de pasăre cu cioc lung (pe care-l face să clănțănească, mișcîndu-l cu o sfoară), îmbrăcat cu o zeghe și împodobit cu tot felul de basmale, petice și panglici de colori diferite; acesta joacă pe dinaintea curților sătenilor, mai ales în preajma Crăciunului (🖼 593): îl împodobiră cu flori ca pe o ~ (ISP.).
8. [DEX '98] BREZAIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu turca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec.
9. [DLRLC] BREZAIE, brezai, s. f. (Regional) 1. Persoană mascată (de obicei cu un cap de animal prevăzut cu un cioc lung de lemn, ca de barză) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului. Diamantele și rubinele sînt aruncate pe dînsa cu lopata, parcă e brezaie. FILIMON, C. 218. 2. (Mai ales în trecut) Fată împodobită cu frunze sau cu flori, care juca din casă în casă la rusalii. V. paparudă. Îl împodobiră cu flori ca p-o brezaie. ISPIRESCU, U. 105. ◊ (În comparații și metafore) Așteptase cu nerăbdare hora... gătită brezaie la cap, cu flori de cutie, luate din Tîrgu-Jiu. MACEDONSKI, O. III 137. – Pl. și: brezaie (PAS, L. I 105).
10. [DLRM] BREZAIE, brezăi, s. f. 1. Persoană mascată (cu un cap de animal) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului. 2. Fată împodobită cu frunze și flori care joacă din casă în casă la rusalii.
11. [Șăineanu, ed. VI] brezaie f. 1. mască împestrițată de Crăciun; om învelit într’o zeghe și împodobit cu felurite basmale, panglici și flori, purtând un cap de animal cu bot (sau de pasăre cu cioc) pe care îl pune în mișcare cu o sfoară și-l face să scoată diferite sunete: oamenii îl împodobiră cu flori ca pe o brezaie ISP.; 2. fig. femeie gătită cu prea multe dresuri și podoabe: parcă este o brezaie. [V. breaz].
12. [Scriban] brezáĭe f., pl. ăĭ (d. breaz). Munt. Un personagiŭ ridicul de mărime supranaturală la Crăciun și Anu Noŭ. (Consistă dintr’un om îmbrăcat în maĭ multe culorĭ și care are un cap de capră, de barză ș.a. În Mold. sud. baba-turca, în nord capra, odinioară geamala). Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată. – În Munt. la munte și brăzaĭe. V. paparudă.
13. [DOOM 3] brezaie s. f., art. brezaia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi
14. [DOOM 2] brezaie s. f., art. brezaia, g.-d. art. brezăii; pl. brezăi
15. [IVO-III] brezaie, -zăi.
16. [DTM] brezaie v. capră (2).
17. [MDTL] BREZAIE (< sl. breza, arbore, vită pătată cu alb) Producție folclorică în care apar elemente de spectacol teatral. Variantă a Caprei (v.), de mare circulație în Muntenia. Ca și Capra, de care se deosebește prin caracterul ei mai mult distractiv, Brezaia, înveșmîntată în culori vii, panglici și flori, avînd un cap de pasăre sau animal, este însoțită de „moș”, personaj caraghios, care face tot felul ele comicării, spre hazul celor de față.
18. [DE] BREZOI, com. în jud. Vîlcea, pe Lotru; 7.573 loc. (1991). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea); producție de substanțe abrazive; produse textile și alim. (panificație). Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1575. Declarat oraș în 1968. Biserici (sec. 18).
19. [Onomastic] Brez, -oi, -ulescu v. Breazu 4, 5.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL