1. [DEX '09] AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.
2. [MDA2] asvârlit2, ~ă a vz azvârlit
3. [MDA2] asvârlit1 sn vz azvârlit1
4. [MDA2] azvârlit1 sn [At: DA / V: asv~ / Pl: ~uri / E: azvârli] 1-8 Azvârlire (1-8). 9 Erupere. 10-12 Azvârlire (10-12). 13 Respingere. 14 Nesocotire. 15-18 Azvârlire (15-18). 19 (Fig) Disprețuire. 20 Repezire. 21-25 Azvârlire (21-25). 26 (La jocurile de-a țurca, de-a ghincea, de-a mincea; îs) La ~ Situație a uneia dintre cele două echipe, opusă echipei aflate „la bătaie”.
5. [MDA2] azvârlit2, ~ă [At: HEM 1944 / V: asv- / Pl: ~iți, ~e / E: azvârli] 1 a Aruncat printr-o mișcare energică. 2 a Izbit în ceva. 3 a Dat la o parte ca fiind nefolositor. 4 a Dat afară (din casă sau dintr-o situație oarecare). 5 a (D. lichidul dintr-un vas) Vărsat rapid. 6 a Răspândit prin mișcări rapide și largi. 7 a (D. bani) Cheltuit prea rapid. 8 a (D. apă) Izvorât cu presiune. 9 a (D. lavă) Erupt2. 10 a (D. proiectile) Aruncat2. 11 a Alungat cu intenția de a scăpa de el. 12 a Împins într-o primejdie. 13 a Respins2. 14 a Nesocotit2. 15 a Aruncat la distanță într-o anumită țintă. 16 a Aruncat din șa de către cal. 17 a (Fig) Disprețuit2. 18 a Năpustit asupra cuiva. 19 sf (Trs) Azvârlitură. 20 sf (Îcs) De-a ~ a Joc de copii în care aceștia se întrec la aruncarea la distanță a unor obiecte. 21 sf (Îe) A da de-a ~ a A azvârli2 (3). 22 sf (Îae) A rostogoli.
6. [CADE] ASVÎRLIT I. sbst. Faptul de a (se) asvîrli. II. ASVÎRLITĂ (pl. -ite) sf. Distanța parcursă de un lucru care a fost asvîrlit: nu era departe casa bătrînului, numai aci..., două asvîrlite de la Calea Moșilor (SLV.). III. DE-A-ASVÎRLITA loc. adv. Joc de copii, cînd se asvîrle cu mingea, cu fructe, etc.
7. [DEX '98] AZVÂRLITĂ, azvârlite, s. f. (Pop.) Azvârlitură. ◊ De-a azvârlita = numele unui joc de copii, care constă în aruncarea cât mai departe a unei pietre, a unui băț etc. ◊ Loc. vb. A da de-a azvârlita = a azvârli; a rostogoli (azvârlind). – V. azvârli.
8. [DLRLC] AZVÎRLITĂ, azvîrlite, s. f. (Transilv.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, fuga unui cal, un obiect aruncat cu mîna etc. V. azvîrlitură. Nu era departe casa bătrînului... Numai aci, în apropierea oborului, două azvîrlite de la calea Moșilor, în dreapta. SLAVICI, N. II 4. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc, în care copiii se întrec să azvîrle cît mai departe o piatră, un băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. Ia ciubărul la o parte, că acuși îl dau de-a azvîrlita. POP.
9. [DLRM] AZVÎRLITĂ, azvîrlite s. f. (Reg.) Distanță (relativ) mică, socotită dintr-un punct oarecare pînă la locul unde ar putea ajunge bătaia puștii, un obiect aruncat cu mîna etc. ◊ Expr. De-a azvîrlita = numele unui joc de copii care constă în azvîrlirea cît mai departe a unei pietre, a unui băț etc. A da (cu ceva) de-a azvîrlita = a arunca (ceva) cît colo. [Formă gramaticală: (în expr.) azvîrlita] – V. azvîrli.
10. [Șăineanu, ed. VI] asvârlită f. depărtare cât poate ajunge o piatră asvârlită, distanță mică.
11. [DOOM 3] azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite
12. [DOOM 2] azvârlită (pop.) s. f., g.-d. art. azvârlitei, pl. azvârlite
13. [DOOM 2] de-a azvârlita loc. adv.
14. [DERC] AZVÂRLIT, -Ă A da de-a azvârlita = A arunca: În vreme ce dă cu banii de-a azvârlita, baba românească umblă în zdrențe și galoși găuriți, legați cu sârmă de la bec, că zice că nici bec nu mai are, că i-a tăiat și lumina, da' noroc că s-a schimbat ora. (http://www.zf.ro/)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL