1. [MDA2] avenit1 sn [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: aveni] (îvr) Avenire1.
2. [MDA2] avenit2, ~ă sn, a [At: PALIA (1852), ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: aveni] 1-2 (Îrg) (Aluat) care a dospit.
3. [CADE] ‡AVENIT I. adj. p. AVENI. Dospit: pîine ~ă (PAL.). II. sbst. Aluat dospit: cine va fi mîncînd ~, sufletul aceluia va peri (PAL.).
4. [Scriban] avenít n., pl. urĭ (d. avin). Vechĭ. Vest. Aluat (adică dospit, nu cocă).
5. [MDA2] aveni vir [At: (a. 1852) PALIA, ap. TDRG / Pzi: 3 ~nește / E: ml ad-venire] 1-2 (Îvr) A (se) dospi.
6. [CADE] ‡AVENI vb. intr. și refl. A se umfla, a crește, a dospi: făcură pogaci pîne azimă, că nu putea ~, silindu-i Eghipteanii să iasă (PAL.) [lat. advenīre].
7. [Scriban] avín, a avení v. intr. (lat. advenire, a sosi, a veni). Vechĭ. Vest. Cresc, dospesc, mă umflu: pîĭne avenită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL