1. [MDA2] avantagiu sn vz avantaj
2. [CADE] *AVANTAGIU (pl. -agii), *AVANTAJ (pl. -aje, -ajuri) sn. 1 Folos, cîștig; în avantagiul, în folosul: a făcut testamentul în avantagiul celui mai mare din fiii săi ¶ 2 Ceea ce face mai plăcută înfățișarea cuiva, ceea ce pune în evidență însușirile fizice ale cuiva: toaleta aceasta nu e de loc în ~ul ei ¶ 3 Superioritate: are ~ul de a fi știut să-și păstreze mai bine demnitatea [fr.].
3. [DN] AVANTAGIU s.n. v. avantaj.
4. [DEX '09] AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos, profit pe care îl obține cineva în plus (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau a ceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.
5. [MDA2] avant2 sn vz avantaj
6. [MDA2] avantaj sn [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 438 / V: ~agiu, (reg) ~ant2 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr avantage] 1 Folos mai mare obținut de cineva în raport cu altcineva. 2 Privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3 Favoare pe care o primește cineva. 4 Superioritate a cuiva sau a ceva față de altcineva sau altceva, bazată pe o situație favorabilă. 5 (Îlav) În ~ul În folosul. 6 (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află la egalitate la 40 de puncte.
7. [DEX '98] AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage.
8. [DLRLC] AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu folosul pe care l-ar obține de la alt lucru asemănător). Fiecare membru are dreptul... să se bucure de toate avantajele sau ajutoarele pe care le oferă gospodăria, ca: ajutor de naștere, folosirea creșelor de copii, ajutor în bani sau în natură, în caz de boală, pentru bătrîni, inapți de muncă, ajutor acordat familiei pentru cazurile de deces. STAT. GOSP. AGR. 21. 2. Superioritate a unei persoane față de alta, bazată pe o situație, o împrejurare etc. mai favorabilă. Campionul a avut avantajul unui bun antrenament. 3. Drept excepțional, favoare, privilegiu. A acorda (unei persoane, unei instituții etc.) un avantaj.
9. [DLRM] AVANTAJ, avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu altul). 2. Drept excepțional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei instituții. 3. Superioritatea unei persoane față de alta, bazată pe o situație, pe o împrejurare mai favorabilă. – Fr. avantage.
10. [DN] AVANTAJ s.n. 1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situație mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situație, de poziție etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători cînd aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepțional; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio].
11. [MDN '00] AVANTAJ s. n. 1. folos, profit, beneficiu. ◊ situație mai bună, favorabilă. ♦ ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situație, de poziție etc.). ◊ (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. drept excepțional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage)
12. [Șăineanu, ed. VI] avantaj n. folos, profit.
13. [Scriban] *avantáj n., pl. e (fr. avantage). Folos, profit: profesiunea asta are multe avantaje. Superioritate: dușmaniĭ aveaŭ avantaju de a fi pe deal.
14. [DOOM 3] avantaj s. n., pl. avantaje
15. [DOOM 2] avantaj s. n., pl. avantaje
16. [MDO] avantaj, pl. avantaje
17. [IVO-III] avantaj, -je.
18. [DER] avantaj (avantaje), s. n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL