1. [MDA2] avam, ~ă [At: MARIAN, O. II, 368 / Pl: ~i, ~e / E: srb avan] (Trs; Buc; înv) 1-6 a, av Avan3 (1-6). 7-8 smf, a (Reg) (Om) sărac.
2. [CADE] AVAM Trans. Maram. Bucov. = AVAN2 .
3. [DLRM] AVAM, -Ă adj. v. avan.
4. [DEX '09] AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomniator”.
5. [MDA2] avan3, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2148 / Pl: ~i, ~e / E: tc havan] (Înv) 1-2 a, av (Care este) aprig. 3-4 a, av (Care este) hain. 5-6 a, av (Pex) (Care este) viclean. 7 av (Șîe) ~ de Grozav de...
6. [CADE] †AVAN2 I. adj. Mold. Rău, amarnic, aprig: vai de mine, că ~ mai ești! (ALECS.). II. adv. Grozav, strașnic, tare: pe piscul Caprei ningea ~ de dimineață (GRL.) [tc. havan].
7. [DLRLC] AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Mold.) Strașnic, grozav, cumplit. Cît de avană va fi fost lovitura aceea, nu pot spune. MARIAN, O. II 49. Într-o groapă mare arde-un foc avan. EMINESCU, L. P. 127. ◊ (Adverbial) Dar strînge pumnul mai avan pe furcă. DRAGOMIR, S. 24. Afară băteau lunurile, băteau avan. CAMILAR, N. I 353. Numai de nu l-o fi rupt apa [podul], că am auzit că vine avan Șiretul. SADOVEANU, M. 180. ♦ (Despre oameni) Rău, crud, hain. Vezi cît ești de avan, moș Nichifor, cum îți încarci sufletul de păcate! CREANGĂ, P. 134. O cîmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pîndește avanul domnitor. ALECSANDRI, P. A. 226. Nu are îndurare, e aprig și avan. NEGRUZZI, S. II 298.
8. [DLRM] AVAN, -Ă, avani, -e, adj. (Reg.; adesea adverbial) Strașnic, grozav, cumplit. ♦ Crud, rău, hain. [Var.: avam, -ă adj.] – Tc. havan (sb. avan).
9. [Șăineanu, ed. VI] avan a. Mold. amarnic, strașnic: aștept oardele avane AL. moartea tare-i neastâmpărată și avană CR. [Turc. HAVAN, perfid].
10. [Scriban] 2) aván, -ă adj. (turc. havan, d. ar. havvan, perfid, trădător; ngr. avánis, calomniator; sîrb. avan). Grozav, impetuos, feroce, sălbatic: om avan. Adv. Pop. Aicĭ e avan de bine! – În Trans. Buc. avam.
11. [DOOM 3] avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane
12. [DOOM 2] avan (pop.) adj. m., pl. avani; f. avană, pl. avane
13. [DER] avan (avani), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă.
14. [Argou] avan, avani s. m. (intl.) polițist
15. [DRAM 2021] avam, adj., adv. 1. Prea mult, grozav. 2. Mare, cumplit (Papahagi, 1925). – Var. a lui avan (Scriban, MDA).
16. [DRAM 2015] avam, adj., adv. – 1. Prea mult, grozav. 2. Mare, cumplit (Papahagi, 1925). – Var. a lui avan (< tc. avvan „perfid”, ngr. avánis „calomnitor”) (Scriban, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL