1. [DEX '09] AUTOÎNSĂMÂNȚARE s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor, mai ales din flora spontană, prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
2. [MDA2] autoînsămânțare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~țări / E: autoînsămânța] Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor Si: (rar) autoînsămânțat1.
3. [DEX '98] AUTOÎNSĂMÂNȚARE, autoînsămânțări, s. f. (Bot.) Însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + însămânțare.
4. [DN] AUTOÎNSĂMÂNȚARE s.f. Însămînțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. [< auto1- + însămînțare].
5. [MDN '00] AUTOÎNSĂMÂNȚARE s. f. însămânțare naturală a plantelor prin scuturarea semințelor. (< auto1- + însămânțare)
6. [DOOM 3] autoînsămânțare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțării
7. [DOOM 2] autoînsămânțare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoînsămânțării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL