1. [DEX '09] AUTOTELIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
2. [MDA2] autotelic, ~ă a [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr autotélique] (Flz) Care își conține în sine scopul.
3. [DEX '98] AUTOTELIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.
4. [DN] AUTOTELIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].
5. [MDN '00] AUTOTELIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)
6. [DOOM 3] autotelic (desp. a-u-) adj. m., pl. autotelici; f. autotelică, pl. autotelice
7. [DOOM 2] autotelic (a-u-) adj. m., pl. autotelici; f. autotelică, pl. autotelice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL