1. [MDA2] autoproclamare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~mări / E: autoproclama] Proclamare a cuiva de către sine însuși într-o funcție, într-un rang etc. Si: (rar) autoproclamat1.
2. [DN] AUTOPROCLAMARE s.f. Faptul de a se autoproclama. [< autoproclama].
3. [DEX '09] AUTOPROCLAMA, autoproclam, vb. I. Refl. A se proclama singur. [Pr.: au-] – Auto1- + proclama.[1]
4. [MDA2] autoproclama vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~clam / E: auto1- + proclama] A se proclama pe sine însuși.
5. [DN] AUTOPROCLAMA vb. I. refl. A se proclama singur. [< auto1- + proclama].
6. [MDN '00] AUTOPROCLAMA vb. refl. a se investi pe sine cu anumite titluri. (< auto1- + proclama)
7. [DCR2] autoproclama vb. refl. I A se învesti cu anumite titluri (de obicei pe nedrept) ◊ „Este, după părerea mea, un exemplu care ilustrează tendința de a se autoproclama ei înșiși «vârfuri» ale științei contemporane.” Sc. 24 XI 66 p. 4. ◊ „După ce s-a încercat de către câțiva autori obișnuiți să facă multă gălăgie în jurul numelui lor, să se autoproclame valori supreme [...] poeții s-au întors [...] la uneltele specifice, tradiționale ale poeziei.” R.l. 29 IX 75 p. 2; v. și I.B. 5 I 74 p. 4 (din auto1- + proclama; MNC 1971; DN3)
8. [DOOM 3] autoproclama (a se ~) (desp. a-u-to-pro-cla-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoproclam, 3 se autoproclamă; conj. prez. 1 sg. să mă autoproclam, 3 să se autoproclame; imper. 2 sg. afirm. autoproclamă-te; ger. autoproclamându-mă
9. [DOOM 2] *autoproclama (a se ~) (a-u-to-pro-cla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoproclamă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL