Definiție și ce înseamnă automutilare

1. [DEX '09] AUTOMUTILARE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. automutila.

2. [MDA2] automutilare sf [At: CAMILAR, N. I, 346 / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: automutila] 1 Mutilare intenționată de către sine însuși, având ca rezultat o infirmitate Si: (rar) automutilat1 (1). 2 Mutilare intenționată a unei părți a propriului corp Si: (rar) automutilat1 (2).

3. [DLRLC] AUTOMUTILARE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [Ofițerul] răsfoia un dosar subțire, spunîndu-și: Automutilări? Iar automutilări... De săptămîni judec numai automutilări. CAMILAR, N. I 346.

4. [DLRM] AUTOMUTILARE, automutilări, s. f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei.

5. [DN] AUTOMUTILARE s.f. Acțiunea de a se automutila și rezultatul ei. [< automutila, după fr. automutilation].

6. [DEX '09] AUTOMUTILA, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur (de obicei pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații). [Pr.: a-u-] – Auto1- + mutila.

7. [MDA2] automutila vt [At: CAMILAR, N. I, 348 / P: a-u~ / Pzi: -lez / E: auto1- + mutila] 1 A se mutila intenționat pe sine însuși. 2 A-și mutila intenționat o parte a corpului.

8. [DLRLC] AUTOMUTILA, automutilez, vb. I. Refl. A-și provoca singur o infirmitate, a se mutila singur. Numitul soldat... s-a automutilat, zdrobindu-și trei degete de la mîna stingă, spre a scăpa de front. CAMILAR, N. I 348.

9. [DLRM] AUTOMUTILA, automutilez, vb. I. Refl. A se mutila singur. – Din auto1- + mutila.

10. [DN] AUTOMUTILA vb. I. refl. A se (a-și) mutila singur (o parte a corpului). [P.i. -ez. / < auto1- + mutila].

11. [MDN '00] AUTOMUTILA vb. refl. a se mutila în mod voluntar. (< auto1- + mutila)

12. [DOOM 3] automutilare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automutilării; pl. automutilări

13. [DOOM 2] automutilare (a-u-) s. f., g.-d. art. automutilării; pl. automutilări

14. [DOOM 3] automutila (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă automutilez, 3 se automutilează; conj. prez. 1 sg. să mă automutilez, 3 să se automutileze; imper. 2 sg. afirm. automutilează-te; ger. automutilându-mă

15. [DOOM 2] !automutila (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutilează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] Mencikof m. general și om de Stat rus (1789-1869). Sursă: DEX online […]
1. [DE] MENCIUS v. Meng Tzi. 2. [DE] MENG ZI (MENG-TZU, MENG KE), latinizat MENCIUS […]
[DE] MENCKEN [méŋkn], Henry Louis (1880-1956), editor., critic literar și eseist american. Editor de periodice, […]
[DE] MENDAÑA DE NEIRO, Álvaro de ~ (1541-1595), navigator și explorator spaniol. A întreprins o […]
[DE] MENDEL [méndəl], Gregor Johann (1822-1884), naturalist austriac. Considerat întemeietorul geneticii, a realizat primele experiențe […]
[DE] MENDELE MOIHER, Sforim (pseud. lui Șolom Iakov Abramovici) (1835-1917), scriitor evreu. A trăit în […]
[DE] MENDELEEV, Dmitri Ivanovici (1834-1907), chimist rus. Prof. la Institutul Tehnologic, apoi la Univ. Sankt-Petersburg. […]
1. [DE] MENDELSOHN [méndəlson], Alfred (1910-1966, n. București), compozitor român. Prof. univ. la București. Balete […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro