1. [DEX '09] AUTOMIȘCARE, automișcări, s. f. 1. Mișcare care își are cauza în însuși obiectul care se mișcă. 2. Stare de continuă mișcare și transformare a naturii și societății. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mișcare.
2. [MDA2] automișcare sf [At: DEX2 / P: a-u~ / Pl: ~cări / E: auto1- + mișcare] 1-2 Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății cauzată de contradicțiile interne.
3. [DEX '98] AUTOMIȘCARE, automișcări, s. f. Mișcare, dezvoltare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne. [Pr.: a-u-] – Auto1- + mișcare.
4. [DLRLC] AUTOMIȘCARE, automișcări, s. f. (Fil.) Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale.
5. [DLRM] AUTOMIȘCARE, automișcări, s. f. Stare de schimbare și de mișcare neîntreruptă a naturii și a societății, cauzată de contradicțiile interne, proprii tuturor obiectelor și fenomenelor naturii și vieții sociale. – Din auto1- + mișcare.
6. [DN] AUTOMIȘCARE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto1- + mișcare, după rus. samodvijenie].
7. [MDN '00] AUTOMIȘCARE s. f. mișcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societății și gândirii, determinată de cauze, de contradicții interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. (după rus. samodvijenie)
8. [DOOM 3] automișcare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automișcării; pl. automișcări
9. [DOOM 2] automișcare (a-u-) s. f., g.-d. art. automișcării; pl. automișcări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL