1. [DN] AUTOMATICĂ s.f. Ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele de conducere automată a proceselor tehnice. [< fr. automatique].
2. [DEX '09] AUTOMATIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.
3. [MDA2] automatic, ~ă [At: DA / P: a-u~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr automatique] 1-3 a, av Automat (1-3). 4 a De automat (9). 5 a Privitor la automat (9). 6 a (Teh) Care funcționează singur, cu ajutorul unui mecanism, fără intervenția omului. 7 a (Psh) Ca de automat (9). 8 sf Ramură a științei și tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului.
4. [CADE] AUTOMATIC adj. I. De automat, se zice în spec. de mișcările care se fac fără ca voința să ia parte la ele, în mod inconștient: circulațiunea este o mișcare ~ă. II. adv. 1 Ca un automat: se mișcă ~ ¶ 2 Fig. Fără voință, fără pricepere: lucrează ~, nu-și dă seama de ce scrie [fr.].
5. [DEX '98] AUTOMATIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.
6. [DLRLC] AUTOMATIC, -Ă, automatici, -e, adj. De automat. [Doi urși polari] fac ocolul bazinului... Labele se ridică și se așază cu o regularitate automatică. ANGHEL, PR. 114. ◊ (Adverbial, fig.) Dreaptă ca o somnambulă, ea lovește automatic Fildeșul sau abanosul învechitului clavir. MACEDONSKI, O. I 87.
7. [DLRM] AUTOMATIC, -Ă, automatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – După fr. automatique.
8. [DN] AUTOMATIC, -Ă adj. (adesea adv.) De automat; automat. [< fr. automatique].
9. [MDN '00] AUTOMATIC, -Ă I. adj., adv. de automat. II. s. f. ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele utilizate pentru conceperea și construirea sistemelor automate. (< fr. automatique)
10. [Șăineanu, ed. VI] automatic a. care se va face dela sine, fără participarea voinței: digestiunea este automatică.
11. [Scriban] *automátic, -ă adj. (d. automat). Care funcționează pin mijloace mecanice: pistol automatic. Fig. Fără voĭe, machinal: mișcărĭ automatice. Adv. În mod automatic.
12. [DOOM 3] automatică (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. automaticii
13. [DOOM 2] automatică (a-u-) s. f., g.-d. art. automaticii
14. [DOOM 3] automatic (desp. a-u-) adj. m., pl. automatici; f. automatică, pl. automatice
15. [DOOM 2] automatic (a-u-) adj. m., pl. automatici; f. automatică, pl. automatice
16. [DE] AUTOMÁTICĂ (< fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL