1. [MDA2] autoironizare sf [At: MDA ms / P: a-u-to-i~ / Pl: ~zări / E: autoironiza] Ironizare de către sine însuși Si: (rar) autoironizat1.
2. [DEX '09] AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1- + ironiza.
3. [MDA2] autoironiza vr [At: DN3 / P: a-u-to-i~ / Pzi: ~zez / E: auto1- + ironiza] A se ironiza pe sine însuși.
4. [DEX '98] AUTOIRONIZA, autoironizez, vb. I. Refl. A se supune autoironiei. [Pr.: a-u-to-i-] – Auto1 + ironie.
5. [DN] AUTOIRONIZA vb. I. refl. A se ironiza pe sine însuși. [Et. incertă].
6. [MDN '00] AUTOIRONIZA vb. refl. a se supune autoironiei. (< auto1- + ironiza)
7. [DCR2] autoironiza vb. refl. I A zeflemisi propria persoană ◊ „Varietățile au început [...] să se privească cu ochi critici, să se autoironizeze.” Cont. 11 X 63 p. 5; v. și Sc. 12 XI 66 p. 2 (din auto1- + ironiza; DN3, DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL