Definiție și ce înseamnă autoinstruit

1. [DEX '09] AUTOINSTRUIT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit singur. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

2. [MDA2] autoinstruit1 sn [At: MDA ms / P: a-u-to-in~ / Pl: ~uri / E: autoinstrui] (Rar) 1-2 Autodidacticism (1-2).

3. [MDA2] autoinstruit2, ~ă a [At: DEX2 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~iți, ~e / E: autoinstrui] 1-2 Care se autoinstruiește (1-2).

4. [DEX '98] AUTOINSTRUIT, -Ă, autoinstruiți, -te, adj. Care s-a instruit ca autodidact. [Pr.: a-u-] – V. autoinstrui.

5. [DEX '09] AUTOINSTRUI, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.

6. [MDA2] autoinstrui vr [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pzi: ~esc / E: auto1- + instrui] 1-2 A se instrui ca autodidact (1,3).

7. [DEX '98] AUTOINSTRUI, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + instrui.

8. [DN] AUTOINSTRUI vb. IV. refl. A se instrui singur. [< auto1- + instrui].

9. [MDN '00] AUTOINSTRUI vb. refl. a se instrui singur. (< auto1- + instrui)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL