1. [DEX '09] AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ. [Pr.: a-u-] – Auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).
2. [MDA2] autofecundare sf [At: DA ms / P: a-u-to~ / Pl: ~dări / E: autofecunda] (Blg) Fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ, la unele plante și specii inferioare de animale Si: (rar) autofecundat1, autofecundație.
3. [DLRLC] AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși.
4. [DLRM] AUTOFECUNDARE, autofecundări, s. f. (La unele plante și specii inferioare de animale) Fecundare prin sine însuși. – Din auto1- + fecundare (după fr. autofécondation).
5. [DN] AUTOFECUNDARE s.f. Acțiunea de fecundare prin sine însuși, care are loc la unele viețuitoare inferioare. [Cf. fr. autofécondation].
6. [MDN '00] AUTOFECUNDARE s. f. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație. (după fr. autofécondation)
7. [DOOM 3] autofecundare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundării; pl. autofecundări
8. [DOOM 2] autofecundare (a-u-) s. f., g.-d. art. autofecundării; pl. autofecundări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL