1. [DEX '09] AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală; p. ext. ansamblu de măsuri care pun în practică acest principiu. [Pr.: a-u-] – Auto1- + determinare (după fr. autodétermination, rus. samoopredelenie).
2. [MDA2] autodeterminare sf [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr. 107, 3/6 / P: a-u~ / Pl: ~nări / E: autodetermina] 1 Dreptul unui popor de a lua singur decizii în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (1). 2 Ansamblu de acte normative care pun în aplicare principiul autodeterminării (1) Si: autodeterminat1 (2). 3 Decidere de sine stătătoare de către un popor asupra problemelor politice, economice, administrative, culturale, naționale Si: autodeterminat1 (3).
3. [DLRLC] AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire, la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat și la formarea unui stat independent. Fiind dușmanul neîmpăcat al oricărei subjugări, Uniunea Sovietică apără dreptul la autodeterminare națională a popoarelor și independența popoarelor mici, și este inamicul cel mai hotărît și consecvent al subjugării unui popor de către celălalt. DOC. PART. 285.
4. [DLRM] AUTODETERMINARE, autodeterminări, s. f. Principiu formulat de învățătura marxist-leninistă și aplicat de partidul clasei muncitoare, potrivit căruia o națiune dintr-un stat multinațional poate hotărî singură cu privire la problemele conducerii administrativ-politice proprii, putînd merge pînă la despărțirea de stat. – Din auto1- + determinare.
5. [DN] AUTODETERMINARE s.f. Principiu potrivit căruia o națiune are dreptul să-și aleagă singură statutul politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. [Pron. a-u-. / < autodetermina].
6. [MDN '00] AUTODETERMINARE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination)
7. [MDA2] autodetermina vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~termin / E: fr autodetermination] (D. popoare) A decide singur în problemele politice, economice, administrative, culturale, naționale.
8. [DN] AUTODETERMINA vb. I. refl. A aplica principiul de autodeterminare. [După fr. autodétermination].
9. [DOOM 3] autodeterminare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări
10. [DOOM 2] autodeterminare (a-u-) s. f., g.-d. art. autodeterminării; pl. autodeterminări
11. [DOOM 3] +autodetermina (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodetermină; conj. prez. 3 să se autodetermine; ger. autodeterminându-se
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL