1. [DEX '09] AUTODEFINIRE, autodefiniri, s. f. Faptul de a se autodefini. [Pr.: a-u-] – V. autodefini.
2. [MDA2] autodefinire sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: autodefini] Definire de către sine însuși Si: (rar) autodefinit1.
3. [DN] AUTODEFINIRE s.f. Acțiunea de a se autodefini. [< autodefini].
4. [DEX '09] AUTODEFINI, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se caracteriza singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + defini.
5. [MDA2] autodefini vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: ~nesc / E: auto1- + defini] A se defini pe sine însuși.
6. [DEX '98] AUTODEFINI, autodefinesc, vb. IV. Refl. A se defini prin el însuși. [Pr.: a-u-] – Auto1- + defini.
7. [DN] AUTODEFINI vb. IV. refl. A se defini, a se caracteriza singur. [Et. incertă].
8. [MDN '00] AUTODEFINI vb. refl. a se defini singur. (< auto1- + defini)
9. [DCR2] autodefini vb. refl. IV A se caracteriza singur ◊ „Cel care se autodefinește: «Ești tot numai răspântii și drumuri fără-ntors» (Împăcare), proiectează o acută dezbatere filozofică pe fundalul unei naturi încrâncenate, spasmodice, halucinante.” Cont. 16 IV 65 p. 1. ◊ „Acum și-a schimbat maniera. De această dată încastrează chitare, clarinete, violoncele și alte instrumente muzicale – rupte, sparte sau arse – în... blocuri de beton. «Seamănă cu niște epave eșuate într-o mare de lavă», își autodefinește «artistul» opera.” Sc. 20 II 75 p. 4; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4 (din auto1- + defini; DN3, DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL