1. [DEX '09] AUTOCONSERVARE s. f. Faptul de a se autoconserva. [Pr.: a-u-] – V. autoconserva.
2. [MDA2] autoconservare sf [At: MARX, C. 545 / P: a-u~ / Pl: ~vări / E: autoconserva] 1 Conservare prin sine însuși Si: (rar) autoconservat1 (1). 2 (Pex) Acțiune întreprinsă cu scopul de a-și apăra propria existență Si: (rar) autoconservat1 (2).
3. [DLRLC] AUTOCONSERVARE s. f. Menținere sau apărare a ființei proprii.
4. [DLRM] AUTOCONSERVARE s. f. Faptul de a se autoconserva; menținere sau apărare a vieții proprii.
5. [DN] AUTOCONSERVARE s.f. Acțiunea de a se autoconserva și rezultatul ei. [< autoconserva].
6. [DEX '09] AUTOCONSERVA, autoconserv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.
7. [MDA2] autoconserva vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~serv / E: auto1- + conserva] 1 A se conserva prin sine însuși. 2 A-și apăra propria existență.
8. [DEX '98] AUTOCONSERVA, autoconserv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. [Pr.: a-u-] – Auto1- + conserva.
9. [DLRM] AUTOCONSERVA, autoconserv, vb. I. Refl. A-și menține, a-și apăra propria viață. – Din auto1- + conserva.
10. [DN] AUTOCONSERVA vb. I. refl. A-și menține, a-și conserva propria ființă. [< auto1- + conserva].
11. [MDN '00] AUTOCONSERVA vb. refl. a-și conserva propria ființă. (< auto1- + conserva)
12. [DOOM 3] autoconservare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoconservării
13. [DOOM 2] autoconservare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoconservării
14. [DOOM 3] autoconserva (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoconserv, 3 se autoconservă; conj. prez. 1 sg. să mă autoconserv, 3 să se autoconserve; imper. 2 sg. afirm. autoconservă-te; ger. autoconservându-mă
15. [DOOM 2] !autoconserva (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoconservă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL