1. [DEX '09] AUTOAPĂRARE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr: a-u-to-a] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
2. [MDA2] autoapărare sf [At: SCÂNTEIA, 1949, nr. 1, 3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~rări / E: autoapăra] Apărare de către sine însuși Si: (rar) autoapărat1.
3. [DEX '98] AUTOAPĂRARE s. f. Apărare prin mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + apărare (după fr. autodéfense).
4. [DLRLC] AUTOAPĂRARE s. f. Apărare prin mijloace proprii.
5. [DLRM] AUTOAPĂRARE s. f. Apărare prin mijloace proprii. – Din auto1- + apărare.
6. [DN] AUTOAPĂRARE s.f. Apărare făcută cu mijloace proprii. [Pron. a-u-to-a-. / < auto1- + apărare, după fr. autodéfense].
7. [MDN '00] AUTOAPĂRARE s. f. apărare prin mijloace proprii. (după fr. autodéfense)
8. [DOOM 3] autoapărare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărării
9. [DOOM 2] autoapărare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoapărării
10. [MDO] autoapărare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL