1. [DEX '09] AUTOAPRECIERE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-e-re] – V. autoaprecia.
2. [MDA2] autoapreciere [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoaprecia] Apreciere a propriilor calități și defecte Si: autoapreciat1.
3. [DEX '98] AUTOAPRECIERE, autoaprecieri, s. f. Faptul de a se autoaprecia; autoevaluare. – V. autoaprecia.
4. [DN] AUTOAPRECIERE s.f. Faptul de a se autoaprecia. [< autoaprecia].
5. [DCR2] autoapreciere s. f. Judecată, analiză a propriei persoane ◊ „Iată două tulburătoare autoaprecieri [ale lui Th. Mann] despre «Muntele vrăjit».” Cont. 6 IX 63 p. 3 (din auto1- + apreciere; DN3)
6. [DEX '09] AUTOAPRECIA, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto1- + aprecia.
7. [MDA2] autoaprecia vr [At: MDA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + aprecia] A-și aprecia propriile calități și defecte.
8. [DN] AUTOAPRECIA vb. I. refl. A-și aprecia propriile calități și defecte. [Pron. a-u-to-a-pre-ci-a, p. i. -ciez, 3,6 -ciază. / < auto1- + aprecia].
9. [MDN '00] AUTOAPRECIA vb. refl. a-și examina critic pregătirea și conduita (proprie). (< auto1- + aprecia)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL