1. [DEX '09] AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Faptul de a se autoamăgi. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoamăgi.
2. [MDA2] autoamăgire sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 334 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~ri / E: autoamăgi] Amăgire de către sine însuși Si: (rar) autoamăgit1.
3. [DEX '98] AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + amăgire.
4. [DLRM] AUTOAMĂGIRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. – Din auto1- + amăgire.
5. [DN] AUTOAMĂGIRE s.f. Acțiunea de a se autoamăgi. [< autoamăgi].
6. [DEX '09] AUTOAMĂGI, autoamăgesc, vb. IV. Refl. A-și amăgi (intenționat) propria persoană. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + amăgi.[1]
7. [MDA2] autoamăgi vr [At: DA ms / P: a-u-to-a~ / Pzi: ~ăgesc. / E: auto1- + amăgi] A se amăgi.
8. [DN] AUTOAMĂGI vb. IV. refl. A(-și) amăgi (intenționat) propria persoană. [< auto1- + amăgi].
9. [DOOM 3] autoamăgire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoamăgirii; pl. autoamăgiri
10. [DOOM 2] autoamăgire (a-u-) s. f., g.-d. art. autoamăgirii; pl. autoamăgiri
11. [DOOM 3] autoamăgi (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoamăgesc, 3 se autoamăgește, imperf. 1 sg. mă autoamăgeam; conj. prez. 1 sg. să mă autoamăgesc, 3 să se autoamăgească; imper. 2 sg. afirm. autoamăgește-te; ger. autoamăgindu-mă
12. [DOOM 2] *autoamăgi (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoamăgește, imperf. 3 sg. se autoamăgea; conj. prez. 3 să se autoamăgească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL