1. [DEX '09] AUTOAFIRMARE, autoafirmări, s. f. Faptul de a se autoafirma. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoafirma.
2. [MDA2] autoafirmare sf [At: DN3 / P: a-u-to-a~ / Pl: ~mări / E: autoafirma] 1 Afirmare prin sine însuși, fără ajutorul cuiva Si: (rar) autoafirmat1 (1). 2 Afirmare a propriilor idei și a propriei personalități Si: (rar) autoafirmat1 (2).
3. [DN] AUTOAFIRMARE s.f. Faptul de a se autoafirma. [< autoafirma].
4. [DEX '09] AUTOAFIRMA, autoafirm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma.
5. [MDA2] autoafirma vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pzi: autoafirm / E: auto1- + afirma] 1 A se afirma fără ajutorul cuiva. 2 A-și afirma propriile idei și propria personalitate.
6. [DEX '98] AUTOAFIRMA, autoafirm, vb. I. Refl. A se afirma prin sine însuși. [Pr.: a-u-to-a-] – Auto1- + afirma.
7. [DN] AUTOAFIRMA vb. I. refl. A-și afirma propria personalitate. [Et. incertă].
8. [MDN '00] AUTOAFIRMA vb. refl. a-și afirma personalitatea. (< auto1- + afirma)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL