1. [DEX '09] AUGMENT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale pentru a marca indicativul trecut. [Pr.: aug-] – Din fr. augment, lat. augmentum.
2. [MDA2] augment sn [At: DA / P: a-ug~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: lat augmentum] (Grm; șîs ~ silabic, ~ temporal) 1-2 Vocală (sau silabă) adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută.
3. [CADE] *AUGMENT (pl. -te) sn. 📖 Sunet, silabă care se adaugă la unele cuvinte, în spec. la formele verbale din limba greacă [lat.].
4. [DEX '98] AUGMENT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale pentru a marca trecutul indicativului. – Din fr. augment, lat. augmentum.
5. [DLRLC] AUGMENT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. – Pronunțat: aug-ment.
6. [DLRM] AUGMENT, augmente, s. n. Vocală adăugată (în unele limbi indo-europene) la începutul unei forme verbale, pentru a marca o acțiune petrecută în trecut. [Pr.: aug-] – Fr. augment (lat. lit. augmentum).
7. [DN] AUGMENT s.n. (Gram.) Vocală adăugată în unele limbi indo-europene la începutul unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. [Pron. a-ug-. / < fr. augment, cf. lat. augmentum – creștere].
8. [MDN '00] AUGMENT s. n. vocală adăugată, în unele limbi, înaintea unei forme verbale pentru a marca o acțiune trecută. (< fr. augment, germ. Augment, lat. augmentum)
9. [Șăineanu, ed. VI] augment n. adăogarea unei vocale la începutul unui verb grec (la unele timpuri).
10. [Scriban] *augmént n., pl. e (lat. augmentum. d. augére, a adăuga). Adaus, mărire. Silabă adăugată înaintea unor timpurĭ ale verbelor greceștĭ orĭ ale altor limbĭ.
11. [DOOM 3] augment (desp. aug-) s. n., pl. augmente
12. [DOOM 2] augment (aug-) s. n., pl. augmente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL