Definiție și ce înseamnă auditor

1. [DEX '09] AUDITOR2, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor.

2. [DEX '09] AUDITOR1, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.

3. [MDA2] auditor2, ~oare smf, a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.

4. [MDA2] auditor1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET II, 73 / Pl: ~i / E: pn auditor, ger Auditor] (Înv) Judecător militar.

5. [CADE] ‡AUDITOR2 sm. 🔎 🎖️ Cel care ascultă și judecă pricinile militare: ~ sau judecător Ia steag (N.-COST.) [pol. audytor].

6. [CADE] *AUDITOR1, -TOARE (pl. -toare) sm. f. 1 Cel care ascultă un discurs, o lecțiune, în spec. 🖋 cel care urmează un curs universitar: sînt puțini ~i la cursul lui ¶ 2 Funcționar inferior referendarului la Curtea de Conturi [fr.].

7. [DEX '98] AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

8. [DLRLC] AUDITOR1 s. n. v. auditoriu.

9. [DLRLC] AUDITOR2, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încît să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.

10. [DLRM] AUDITOR, -OARE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).

11. [DN] AUDITOR, -OARE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].

12. [MDN '00] AUDITOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)

13. [DCR2] auditor s. m. ◊ „Există auditori interni, angajați ai unor mari organizații (bănci, societăți transnaționale) și auditori externi, care fac parte din firme specializate de profil. Aceștia pot fi inspectori financiari, experți judiciari, avocați, profesori, informaticieni, care exercită adesea aceste activități de audit în paralel cu alte activități, cum ar fi auditul financiar, elaborarea de proiecte directoare, consultanță în organizare, realizarea de aplicații, formare etc.” PC World Romania 6/95 p. 48 (din engl. auditor)

14. [Șăineanu, ed. VI] auditor m. cel ce ascultă o cuvântare sau o prelegere.

15. [Scriban] *auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.

16. [DEX '09] AUDITORIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

17. [MDA2] auditoriu1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: ~ii / E: fr auditoire, lat auditorium] 1 Totalitatea ascultătorilor unei conferințe, unui curs etc. Si: asistență, public. 2 Totalitatea ascultătorilor la un concert. 3 (Fig) Totalitatea cititorilor unui scriitor. 4 Sală mai mare în care se adună auditorii (1) unei conferințe. 5 Sală de prelegeri la universitate. 6 (Spc) Sală pentru audiții muzicale sau teatrale. 7 (Spc) Sală pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice.

18. [CADE] *AUDITORIU (pl. -orii) sn. 1 Toți cîți se află adunați într’un loc ca să asculte un discurs, o lecțiune, etc.: ~l se alcătuia mai ales din dame bătrîne (NEGR.) ¶ 2 🖋 Sală de cursuri la o școală, în spec. la o Universitate [fr. auditoire ¶ germ. Auditorium].

19. [DLRLC] AUDITORIU2, auditorii, s. n. Sală de cursuri la o școală, în special la o universitate sau la alt institut de învățămînt superior. – Pronunțat: a-u-.

20. [DLRLC] AUDITORIU1 s. n. Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, urmăresc un spectacol etc.; asistență, public. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. (În forma auditor) Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. – Pronunțat: a-u-.- Variantă: auditor s. n.

21. [DLRM] AUDITORIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium).

22. [DN] AUDITORIU1 s.n. Asistență, public (la o conferință, la un curs etc.) [Pron. -riu. / < fr. auditoire].

23. [DN] AUDITORIU2 s.n. Sală pentru audiții muzicale sau teatrale, pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice. [Pron. -riu. / < fr., lat. auditorium].

24. [MDN '00] AUDITORIU s. n. 1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.). 2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice. (< fr. auditoire, /2/ lat. auditorium)

25. [Șăineanu, ed. VI] auditoriu n. 1. loc de întrunire spre a asculta un discurs; 2. persoanele cari ascultă.

26. [Scriban] *auditóriŭ n. (lat. auditorium). Sală de curs orĭ de conferențe. Persoanele adunate acolo.

27. [DOOM 3] auditor (desp. a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

28. [DOOM 2] auditor (a-u-) adj. m., s. m. (persoană), pl. auditori; adj. f., s. f. sg. și pl. auditoare

29. [MDO] auditor («ascultător»)

30. [DOOM 3] auditoriu (asistență; sală) [riu pron. rĭu] (desp. a-u-) s. n., art. auditoriul; (săli) pl. auditorii, art. auditoriile (desp. -ri-i-) (Onorat auditoriu!)

31. [DOOM 2] auditoriu (asistență, sală) [riu pron. rĭu] (a-u-) s. n., art. auditoriul; (săli) pl. auditorii, art. auditoriile (-ri-i-)

32. [MDO] auditoriu («sală și public ascultător»)

33. [DGSSL] AUDITOR În teoria conversației, termen care desemnează rolul de receptor* pasiv: auditorul asistă la conversație fără a interveni. Se distinge însă între auditorii a căror participare la conversație este ratificată (de ex., în situația în care conversația se desfășoară între mai multe persoane, unele dintre acestea nefiind selectate ca destinatari* ai anumitor intervenții) și cei care nu îndeplinesc această condiție (cei care ascultă întâmplător, neintenționat, o conversație). Ultimii nu sunt propriu-zis participanți la conversație. L.I.R.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] Mencikof m. general și om de Stat rus (1789-1869). Sursă: DEX online […]
1. [DE] MENCIUS v. Meng Tzi. 2. [DE] MENG ZI (MENG-TZU, MENG KE), latinizat MENCIUS […]
[DE] MENCKEN [méŋkn], Henry Louis (1880-1956), editor., critic literar și eseist american. Editor de periodice, […]
[DE] MENDAÑA DE NEIRO, Álvaro de ~ (1541-1595), navigator și explorator spaniol. A întreprins o […]
[DE] MENDEL [méndəl], Gregor Johann (1822-1884), naturalist austriac. Considerat întemeietorul geneticii, a realizat primele experiențe […]
[DE] MENDELE MOIHER, Sforim (pseud. lui Șolom Iakov Abramovici) (1835-1917), scriitor evreu. A trăit în […]
[DE] MENDELEEV, Dmitri Ivanovici (1834-1907), chimist rus. Prof. la Institutul Tehnologic, apoi la Univ. Sankt-Petersburg. […]
1. [DE] MENDELSOHN [méndəlson], Alfred (1910-1966, n. București), compozitor român. Prof. univ. la București. Balete […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro