1. [DEX '09] AUDITIV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive.
2. [MDA2] auditiv, ~ă a [At: GHEREA, CR. III, 234 / Pl: ~i, ~e / E: fr auditif] 1-5 De auz (1-2, 7-9). 6-10 Al auzului (1-2, 7-9). 11-15 Care aparține auzului (1-2, 7-9). 16-20 Referitor la auz (1-2, 7-9). 21-25 Caracteristic auzului (1-2, 7-9). 26 (Îs) Tip ~ Persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.
3. [CADE] *AUDITIV adj. De auz, ce privește simțul auzului: sensații ~e; 🫀 conduct ~, canalul urechii prin care pătrund sunetele ca să fie percepute [fr.].
4. [DLRLC] AUDITIV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz, în legătură cu auzul. Nervi auditivi. Senzație auditivă. – Pronunțat: a-u-.
5. [DLRM] AUDITIV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif.
6. [DN] AUDITIV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif].
7. [MDN '00] AUDITIV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif)
8. [Șăineanu, ed. VI] auditiv a. ce ține de auz: nervul auditiv, care transmite creierului sunetele.
9. [Scriban] *auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv.
10. [CADE] * CONDUCE (-duc) l. vb. tr. 1 A duce pe cineva undeva: a ~ copiii la plimbare ¶ 2 A însoți, a petrece: l-am condus pînă la poartă ¶ 3 A mîna: ~ o trăsură ¶ 4 A cîrmui: ~ o barcă ¶ 5 Ⓕ A avea priveghere peste ceva, a avea comanda, a fi căpetenia: ~ o oștire, un popor ¶ 6 A fi în capul unei afaceri, unei întreprinderi ¶ 7 ~ apa, a o face să curgă pe țevi, pe canaluri, etc. ¶ 8 A călăuzi: rațiunea îl conduce. II. vb. intr. A duce la, a merge pînă la, a se îndrepta spre: acest drum conduce spre oraș. III. vb. refl. A se purta [lat.].* CONDUCT (pl. -te) sn. 1 Țeavă, jgheab, burlan, urloiu, canal îngust pentru circularea unui lichid, unui gaz, etc. ¶ 2 🫀 ~ auditiv 👉 AUDITIV [lat.].
11. [CADE] * CONDUCT (pl. -te) sn. 1 Țeavă, jgheab, burlan, urloiu, canal îngust pentru circularea unui lichid, unui gaz, etc. ¶ 2 🫀 ~ auditiv 👉 AUDITIV [lat.].
12. [DOOM 3] auditiv (desp. a-u-) adj. m., pl. auditivi; f. auditivă, pl. auditive
13. [DOOM 2] auditiv (a-u-) adj. m., pl. auditivi; f. auditivă, pl. auditive
14. [DTL] AUDITIV, -Ă adj. (< fr. auditif): în sintagma fonetică auditivă (v.).
15. [DTM] prag auditiv, valoare minimă la care vibrația* unui corp poate fi percepută ca sunet* (resp. 16 Hz*, 1/16 secundă). P. diferențial este minimum-ul diferenței perceptibile dintre două valori ale stimulatorilor auditivi. V. auz.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL