1. [MDA2] atărnător, ~oare [At: (a. 1836) URICARIUL VII, 194/ V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: atârna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care atârnă un obiect undeva. 3 a Care atârnă de ceva. 4 a Care este dependent. 5 a Care este sub autoritatea cuiva. 5 sf (Reg) Loc unde își atârnă ciobanii hainele și obielele ca să se usuce Si: (reg) zăvoadă. 6 sf (Reg) Loc de culcare al oilor. 7 sf (Reg) Loc unde se odihnesc oile după muls. 8 sf Agățătoare (la haină). 9 Plantă erbacee ornamentală cu flori mici roz purpurii, așezate în fascicule (Zerbina pendula).
2. [MDA2] atârnătoriu, ~oare a, sf vz atârnător
3. [DOR] atârnător adj. m., pl. atârnători; f. sg. și pl. atârnătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL