1. [DEX '09] ATRIU, atrii, s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u. – Var.: atrium s. n.] – Din fr. atrium, lat. atrium.
2. [MDA2] atriu1 sn vz atrium
3. [MDA2] atriu2 sn [At: DN3 / P: ~tri-u / Pl: ~ii / E: fr atrium, lat atrium] (Atm) Auricul.
4. [CADE] *ATRIU (pl. -ri) sn. 💒 Despărțitură principală, vestibul al vechilor case romane, locul de întrunire al membrilor familiei și din care se intra în toate celelalte încăperi; despărțitură, partea de la intrare a unui templu (🖼 262) [lat.].
5. [DEX '98] ATRIU s. n. (Anat.) Auricul. [Pr.: -tri-u] – Din fr. atrium, lat. atrium.
6. [DN] ATRIU s.n. v. atrium.
7. [Șăineanu, ed. VI] atriu n. vestibul sau tindă (în vechile case romane).
8. [Scriban] *átriŭ n. (lat. atrium). Vestibulu (tinda) saŭ și curtea interioară la Romanĭ.
9. [DEX '09] ATRIUM2 s. n. v. atriu.
10. [DEX '09] ATRIUM1, atriumuri, s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.
11. [MDA2] atrium sn [At: ODOBESCU, S. I, 389 / P: ~tri-um / V: -iu1 / Pl: nct / E: lat atrium] 1 (Aht) Curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2 (Aht) Partea din mijloc a unei bazilici. 3 (Glg) Culoar care înconjoară un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
12. [DEX '98] ATRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, de obicei înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Spațiu deschis, înconjurat adesea de coloane, la intrarea unei bazilici. [Pr.: -tri-um] – Din lat. atrium.
13. [DLRLC] ATRIUM s. n. 1. (La romani) Curte interioară a caselor, înconjurată de un portic acoperit. 2. (Astăzi, rar) Partea din mijloc a unei biserici.
14. [DLRM] ATRIUM s. n. 1. Curte interioară a caselor romane, înconjurată de un portic acoperit. 2. (Rar) Partea din mijloc a unei biserici. – Lat. lit. atrium.
15. [DN] ATRIUM s.n. 1. Curtea interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane antice. 2. Partea din mijloc a unei bazilici. 3. (Anat.; în forma de atriu) Cele două despărțituri superioare ale inimii. 4. (Geol.) Culoar care înconjură un con vulcanic secundar îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. [Pron. -tri-um, pl. -muri, var. atriu s.n. / < lat., fr. atrium, it. atrio].
16. [MDN '00] ATRIUM/ATRIU s. n. 1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane. 2. spațiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică. 3. (anat.) auricul. 4. spațiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul. 5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi. (< lat., fr. atrium)
17. [DOOM 3] atriu (auricul) s. n., pl. atrii, art. atriile (desp. -tri-i-)
18. [DOOM 2] !atriu/atrium (a-tri-u/-tri-um) s. n., art. atriul/atriumul; pl. atrii/atriumuri
19. [DOOM 3] atrium (vestibul la romani) (desp. -tri-um) s. n., pl. atriumuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL