1. [DEX '09] ATICISM s. n. Ceea ce caracterizează stilistic scrierile vechilor atenieni. ♦ Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament. – Din fr. atticisme, lat. atticismus.
2. [MDA2] aticism sn [At: EMINESCU, P. 225 / Pl: ~e / E: fr atticisme, lat atticismus] 1 Formă particulară a dialectului atic. 2 Specific stilistic al scrierilor vechilor greci. 3 Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament.
3. [CADE] *ATICISM sbst. 1 Exprimare aleasă, fineță de gust, așa cum era proprie vechilor Atenieni ¶ 2 📖 Particularitate a dialectului atic [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ATICISM s. n. Ceea ce caracterizează stilistic scrierile vechilor atenieni ♦ Stil caracterizat prin măsură, eleganță și rafinament. – Din fr. atticisme, lat. atticismus.
5. [DLRLC] ATICISM s. n. Ceea ce caracterizează scrierile vechilor atenieni, caracter propriu acestor scrieri; delicatețe de gust, măsură, eleganță, puritate în stil și în limbă. Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezai și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari. EMINESCU, O. I 134.
6. [DLRM] ATICISM s. n. Ceea ce caracterizează scrierile vechilor atenieni; delicatețe, măsură, eleganță, puritate în stil și în limbă. – Fr. atticisme (lat. lit. atticismus).
7. [DN] ATICISM s.n. Caractere stilistice specifice scrierilor atenienilor antici; finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. [< fr. atticisme, it. atticismo, lat. atticismus].
8. [MDN '00] ATICISM s. n. formă particulară a dialectului atic. ◊ finețe de gust, măsură, eleganță, puritate de stil și de limbă. (< fr. atticisme, lat. atticismus)
9. [Șăineanu, ed. VI] aticism n. delicateța de stil și fineța de gust particulare Atenienilor, în antichitate: aticismul limbei tale o să-l pună la cântar EM.
10. [Scriban] *aticízm n. (vgr. attikismós). Delicateță de gust în limbă și literatură (ca al Aticilor, al Atenienilor, față de restu Greciiĭ).
11. [DOOM 3] aticism s. n.
12. [DOOM 2] aticism s. n.
13. [IVO-III] aticism.
14. [MDTL] ATICISM (< fr. atticisme < lat. alticismus < gr. attikismos) Referindu-se la felul ales de a vorbi al atenienilor din Atica, termenul a căpătat ulterior înțelesul de a vorbi concis și elegant. La greci, în epoca elenistică, aticismul consta în imitarea limbii marilor autori atenieni. La romani, în perioada ciceroniană, aticii, spre deosebire de asiatici, erau adepții unui stil ornamentat, ca și oratorii care luau ca model pe marii prozatori atenieni. În accepțiunea modernă și cu privire la stil, aticismul și-a îmbogățit semnificația, însemnînd un ideal de perfecție a artei cuvîntului, o împletire de măsură sau conciziune, eleganță, puritate, finețe și precizie în exprimare. M. Eminescu, în Scrisoarea I, i-a acordat acest bogat înțeles, când vorbește ironic despre pedantul care îi va aprecia limba și stilul: Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac Printre tomuri brăcuite așezat și el, un brac, Aticismul limbii tale o să-l pună la cîntari, Colbul ridicat din carte-ți l-o sufla din ochelari...
15. [DE] ATICÍSM (< fr., lat.) s. n. Caracteristică a stilului scriitorilor (sec. 5-6 î. Hr.) din Atena antică (situată în Atica), constând în măsură, eleganță, puritate, rafinament.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL