1. [DEX '09] ATENUAT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.
2. [MDA2] atenuat2, ~ă a [At: GRECESCU, FL. 52 / P: ~u-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: atenua] 1 Subțiat2. 2 Ușurat2. 3 Căruia i s-a micșorat intensitatea. 4 Căruia i s-a redus importanța.
3. [MDA2] atenuat1 sn [At: MDA ms / P: ~u-a~ / Pl: ~uri / E: atenua] (Rar) 1 Subțiere. 2-4 Atenuare (2-4).
4. [DEX '98] ATENUAT, -Ă, atenuați, -te, adj. Care este micșorat (în intensitate, importanță etc.). [Pr.: -nu-at] – V. atenua.
5. [DLRLC] ATENUAT, -Ă, atenuați, -te, adj. A cărui gravitate sau intensitate este mai puțin accentuată; ușurat, scăzut, micșorat. – Pronunțat: -nu-at.
6. [DN] ATENUAT, -Ă adj. Micșorat, slăbit, moderat. ♦ (Bot.; despre un organ) Care se subțiază treptat. [< atenua].
7. [DEX '09] ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Din fr. atténuer, lat. attenuare.
8. [MDA2] atenua vtr [At: DA ms / P: ~nu-a / Pzi: ~uez / E: fr atténuer, lat attenuare] 1-2 A (se) subția, a (se) face mai slab. 3-4 A (se) ușura de o suferință. 5-6 A (se) micșora intensitatea unui fenomen. 7-8 A (se) reduce importanța unui fapt.
9. [CADE] *ATENUA (-uez) I. vb. tr. 1 A slăbi, a împuțina, a micșora: în caz de a nu putea să conjure răul, să caute cel puțin a-l ~ (I.-GH.) ¶ 2 A ușura: această împrejurare a atenuat întru cîtva gravitatea faptei săvîrșite. II. vb. refl. 1 A se slăbi, a se împuțina, a se micșora ¶ 2 Fig. A se ușura, a deveni mai puțin împovărător [fr. < lat.].
10. [DLRLC] ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora, a reduce intensitatea sau gravitatea unui fapt; a scădea, a modera. – Pronunțat: -nu-a.
11. [DLRM] ATENUA, atenuez, vb. I. Tranz. A micșora intensitatea sau gravitatea unui fapt; a reduce, a scădea, a modera. ◊ Refl. Durerea i s-a atenuat. [Pr.: -nu-a] – Fr. atténuer (lat. lit. attenuare).
12. [DN] ATENUA vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare].
13. [MDN '00] ATENUA vb. tr. a micșora intensitatea unui fenomen, importanța sau gravitatea unui fapt. (< fr. atténuer, lat. attenuare)
14. [Șăineanu, ed. VI] atenuà v. a face mai puțin grav, a micșora puterile, a slăbi.
15. [Scriban] *atenuéz v. tr. (fr. atténuer, d. lat. attenuare. V. extenuez). Slăbesc, micșorez, ușurez: starea de beție nu atenuĭază vina.
16. [DOOM 3] atenua (a ~) (desp. -nu-a) vb., ind. prez. 1 sg. atenuez (desp. -nu-ez), 3 atenuează (desp. -nu-ea-), 1 pl. atenuăm (desp. -nu-ăm); conj. prez. 1 sg. să atenuez, 3 să atenueze; ger. atenuând (desp. -nu-ând)
17. [DOOM 2] atenua (a ~) (-nu-a) vb., ind. prez. 3 atenuează, 1 pl. atenuăm (-nu-ăm); conj. prez. 3 să atenueze; ger. atenuând (-nu-ând)
18. [MDO] atenua (u-a) (ind. prez. 1 sg. atenuez, 3 sg. și pl. atenuează, 1 pl. atenuăm)
19. [IVO-III] atenuez, -uează 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL