1. [DEX '09] ATEIST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste.
2. [MDA2] ateist, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 13/27 / V: (înv) athe-, ~ă / Pl: ~iști, ~e / E: fr athéiste] 1-6 smf, a Ateu (1-6). 7-9 a De ateism (1-3). 10-15 a Specific (ateismului (1-3) sau) ateilor (1, 3, 5). 16-21 a Referitor (la ateism (1-3) sau) la atei (1, 3, 5).
3. [CADE] *ATEIST sm. = ATEU: el era un ~ superstițios, și sînt mulți de aceștia (EMIN.); atheist, fără Dumnăzău, om carile vre-unui Dumnăzău nu să închină (CANT.) [fr. athéiste ¶ pol. ateista].
4. [DLRLC] ATEIST, -Ă, ateiști, -ste, adj. De ateu, referitor la ateism. Eu fac parte din organizația ateistă. SAHIA, U.R.S.S. 185.
5. [DLRM] ATEIST, -Ă, ateiști, -ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Fr. athéiste.
6. [DN] ATEIST, -Ă adj. De ateu, referitor la ateism. [Cf. fr. athéiste, it. ateista].
7. [MDN '00] ATEIST, -Ă adj. referitor la ateism; de ateu. (< fr. athéiste)
8. [Șăineanu, ed. VI] ateist m. cel ce neagă existența lui Dumnezeu.
9. [MDA2] atheist, ~ă smf, a vz ateist
10. [DOOM 3] ateist adj. m., pl. ateiști; f. ateistă, pl. ateiste
11. [DOOM 2] ateist adj. m., pl. ateiști; f. ateistă, pl. ateiste
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL