1. [MDA2] astupător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~tori / E: astupa + -(ă)toare] 1-36 smf, a (Persoană) care astupă (1-3, 6-7, 9, 12-24). 37-42 sf, a (Obiect) cu care se astupă (1-3). 43-44 sf, a (Obiect) cu care se învelește.
2. [CADE] ASTUPĂTOR, -TOARE I. sm. f. Care astupă. II. ASTUPĂTOARE (pl. -tori) sf. Capac: n’a rămas ladă, saltar... ~ de sobă unde să nu-și fi băgat mîinile (GN.).
3. [Șăineanu, ed. VI] astupător a. care astupă.
4. [Argou] astupător, astupători, s. m. 1. prohab. 2. chiloți.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL