1. [DEX '09] ASTRUCARE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca. – V. astruca.
2. [MDA2] astrucare sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 29/37 / Pl: ~cări / E: astruca] (Îrg) 1 Învelire. 2 (Pex) Învelire spre a dormi Si: astrucat1. 3 (Pex) Culcare. 4 Acoperire cu pământ pentru a ascunde Si: astrucat1 (3). 5 (Pex) Înmormântare. 6 Azvârlire grăbită pe cal Si: astrucat1 (5).
3. [DLRLC] ASTRUCARE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a astruca. 1. Îngropare, înmormîntare. Au umplut țara cu mii de cărți de acelea ce sunau romînește la urechea poporului întreg, de la nașterea pruncului pînă la astrucarea moșneagului. ODOBESCU, S. II 311. 2. Acoperire, învelire.
4. [DLRM] ASTRUCARE, astrucări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) astruca.
5. [DEX '09] ASTRUCA, astruc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
6. [MDA2] astruca [At: DOSOFTEI, V. S. 2 / V: -unca, -upa, -turca, azdr- / Pzi: astruc / E: ml *astrucare] (Îrg) 1-2 vtr A (se) înveli. 3 vr (Pex) A se înveli spre a dormi. 4 vr (Pex) A se culca. 5 vt (Rar) A acoperi cu pământ pentru a ascunde. 6 vt (Pex) A înmormânta. 7 vr A se azvârli (pe cal).
7. [MDA2] astrunca v vz astruca
8. [MDA2] astrupa v vz astruca
9. [MDA2] asturca vtr vz astruca
10. [MDA2] azdruca vtr vz astruca
11. [CADE] †ASTRUCA (-uc) I. vb. tr. Olten. Tr.-Carp. 1 A înmormînta: i-au astrucat în ograda de dinaintea curții (SB.) ¶ 2 Olten. Băn. A acoperi, a înveli. II. vb. refl. Olten. Băn. A se acoperi, a se înveli [lat. *astruĭcare < astruĕre].
12. [DLRLC] ASTRUCA, astruc, vb. I. Tranz. (învechit și regional) 1. A îngropa, a înmormînta. Dacă pier, să mă astrucați, uitînd locul unde am pierit și unde-oi fi îngropat. SADOVEANU, F. J. 549. Pe arcașii morți... într-o groapă-i astrucară. NEGRUZZI, S. II 88. 2. A acoperi, a înveli. (Refl. pas.) Vînturi mari au aburat, Florile s-au scuturat Și urme s-au astrucat. HODOȘ, P. P. 64. ◊ Refl. Mama-pădurii... pre o ureche se culcă și cu alta se astruc. La HEM. ◊ (Fig.) Pusei dorul căpătîi Și cu gîndul m-astrucai. HODOȘ, P. P. 66.
13. [DLRM] ASTRUCA, astruc, vb. I. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A îngropa, a înmormînta. Pe acești morți într-o groapă i-astrucară (NEGRUZZI). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – Lat. *astruicare (= astruere).
14. [Șăineanu, ed. VI] astrucà v. 1. a îngropa (în Bucovina); 2. a acoperi (în Oltenia și în Tr.). [Vechiu-rom. astruca, a îngropa (Dosofteiu): cf. lat. ASTRUERE, a acoperi].
15. [Scriban] astrúc, a -á v. tr. (lat. astrúico, -cáre, din astrúere cu înț. luĭ obstrúere, a obstrua. V. destruc). Vechĭ. Îngrop; înmormîntez: l-aŭ astrucat în biserică (N. Cost. 2, 33). Ban. Olt. Serbia. Acoper, învălesc (corpu, casa). Gorj. Ascund, dosesc. Bz. Arunc într’un colț, într’un loc retras: aŭ astrucat-o (cînepa) pin casă pe lîngă vatră și pe după sobă ca să se zvînte (Neam. Rom. Pop. 3, 708). – În Suc. a se astruca și asturca și (aĭurea) astrunca și azdrunca, a se arunca, a se răpezi, a se avînta. În vechime și astroc (astroacă, să astroace), astruc și astrup.
16. [Scriban] astúrc, V. astruc.
17. [DOOM 3] astrucare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucării; pl. astrucări
18. [DOOM 2] astrucare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. astrucării; pl. astrucări
19. [DOOM 3] astruca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. astruc, 2 sg. astruci, 3 astrucă; conj. prez. 1 sg. să astruc, 3 să astruce
20. [DOOM 2] astruca (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 astrucă
21. [DER] astruca (-c-, -at), vb. – 1. A acoperi. – 2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *astru(i)cāre, de la astruĕre (Meyer-Lübke, ZRPh., XXVII, 253; Candrea, Rom., XXXI, 302; Candrea, Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748; DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl. sŭkryti „a ascunde”. – Der. astrucămînt, s. n. (Banat, pătură).
22. [DLRLV] ASTRUCA vb. (Ban.) A acoperi, a înveli cu ceva. Astruk. Tego. AC, 329. Etimologie: lat. *astruicare (= astruere). Vezi și astrucătoare. Cf. agărni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL