1. [MDA2] astalâș sm [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 54 / V: ~luș, ~teluș, stăl~, stăluș / Pl: ~i / E: mg asztalos] (Trs; mgm) Tâmplar.
2. [MDA2] astaluș sm vz astalâș
3. [MDA2] asteluș sm vz astalâș
4. [DRAM 2021] astalâș, astalâși, (rastalâș, stalâș, stălâș), s.m. (reg.) Tâmplar, lemnar. ■ (onom.) Astalâș, Astaloș, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. asztalos „tâmplar” (MDA).
5. [DRAM 2015] astalâș, (rastalâș, stalâș, stălâș), s.m. – (reg.) Tâmplar, lemnar. ♦ (onom.) Astalâș, Astaloș, nume de familie (33 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Ostoloș, poreclă în Poienile de sub Munte. – Din magh. asztalos „tâmplar” (MDA).
6. [DRAM] astalâș, (var. rastalâș, stalâș, stălâș), s.m. – Tâmplar, lemnar. Atestat și ca supranume, devenit nume de familie în perioada maghiară. – Din magh. asztalos „tâmplar”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL