1. [DEX '09] ASPARAGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.
2. [MDA2] asparagus sn [At: DN3 / Pl: ~uși / E: fr asparagus] Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris).
3. [DEX '98] ASPARAGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.
4. [DN] ASPARAGUS s.m. Plantă ornamentală cu frunze foarte fine din familia liliaceelor. [< lat., fr. asparagus].
5. [MDN '00] ASPARAGUS s. m. plantă ornamentală cu frunze foarte fine, din familia liliaceelor. (< lat., fr. asparagus)
6. [MDA2] sparanghel sm [At: MÎNCĂRILE, 51/7 / V: (îrg) ~ngă sf, ~rgă sf, (reg) ~ng, ~ngin, spărangă sf, spărangină sf, sperenghea (A: nct) sf, spergă sf, spergea (A: nct) sf, sperghe sf, sperghea (A: nct) sf, sperghie sf, asperag, șpargă sf, (îvr) ~ghi smp, ~nge, ~ngel, șparanghel, șparghel (A: nct), șpărangă sf / Pl: ~i / E: ngr σπαράγγι] 1 (Șîc ~ bun) Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini numeroase de formă cilindrică de la baza cărora pornesc lăstari cărnoși de culoare gălbuie, comestibili, care formează tulpini verzi, bogat ramificate, cu frunze mici, reduse la solzi membranoși, și cu flori mici albe-verzui Si: (reg) păr, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, iepurel, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui (Asparagus officinalis). 2 (Prc) Lăstarii tineri, comestibii ai sparanghelului (1), folosiți la preparatul unor mâncăruri. 3 (Bot; reg; îf spărangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 4 (Bot; reg; îc) ~nga-de-brădet Sugătoare (Monotropa hipopitys). 5 (Pex) Fel de mâncare preparat din lăstarii tineri ai sparanghelului (1).
7. [DEX '98] SPARANGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.
8. [DOOM 3] asparagus s. m., pl. asparaguși
9. [DOOM 2] asparagus s. m., pl. asparaguși
10. [DFL] ASPARAGUS L., UMBRA IEPURELUI, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale globului, peste 300 specii, erbace, semilemnoase sau vivace. Flori cu periant mic avînd 6 foliole libere, 6 stamine libere, stil cu stigmat trilobat, rar 3 stile libere. Frunzele propriu-zise mici, în formă de solzi. Cladodiile (frunze aparente) sau frunzulițele aciculare verticilate sînt lanceolate, falcate sau, uneori, ovate. Fruct, bacă roșie. Tulpină foarte ramificată. Rizomi scurți sau tîrîtori și rădăcini groase.
11. [DFL] Asparagus officinalis L. Specie care înflorește primăvara. Flori dioice, albe-verzui, solitare sau cîte 2. Claclodii în formă de ace, glabre, netede, cîte 3 sau 6. Ramuri glabre, netede, erect-îndepărtate, foarte ramificate. Fructe (bace) roșii. Plantă perenă, erbacee, tulpină erectă, ramificată, cilindrică, netedă, glabră (Pl. 9, fig. 53).
12. [DFL] Asparagus plumosus Bak. Specie care înflorește în. sept.-noiemb. Flori hermafrodite, mici, solitare, terminale, albe, scurt-pedunculate. Cladodii (cca 4 mm lungime) subțiri, filiforme, aciculare, erecte sau îndepărtate, glabre, netede, verzi-intens, cîte 6-12. Frunzulițele (adevărate) tulpinale terminate în spini mici. Planta are aspect de semitufă cățărătoare, foarte ramificată, tulpini lungi și subțiri, cilindrice, erecte, glabre, verzi-lucioase, cu numeroasele sale ramificații întinse, la rîndul lor și prevăzute cu cladodii. Fruct roșu-negricios cu 1-3 semințe (Pl. 8, fig. 54).
13. [DFL] Asparagus sprengeri Regel. Specie care înflorește toamna. Flori mici, albe, parfumate, solitare sau cîte 2, la bază cu o bractee lanceo- lată. Frunzele adevărate transformate în spini. Cladodii (singulare, cîte 2, rar 3-4) liniare, plate, glabre, în vîrf cu un spin moale. Semitufă foarte ramificată, tulpini lemnificate cu șănțuleț. Ramuri în cruce, cu 3-5 șănțulețe.
14. [DFL] Asparagus verticillatus L. Specie care înflorește la: începutul verii. Flori (corolă alburie cu 6 lacinii) solitare sau cîte două, pendente. Fructe (bace) roșii. Cladodii (cîte 3-6 sau uneori în buchete de cîte 20-30) liniar-subulate, tari, ascuțite, triunghiulare, nu prea groase. Semitufă semilemnoasă, urcătoare, cu tulpini lungi pînă la 3 m, subțiri, cu solzi membranoși (frunze transformate).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL