1. [DEX '09] ASOCIATIV, -Ă, asociativi, -e, adj. 1. Care aparține unei asociații (4), privitor la o asociație; (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (4). 2. (Despre unele operații matematice) Care duce la același rezultat independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. associatif.
2. [MDA2] asociativ, ~ă a [At: RALEA, E. O. 32 / P: ~ci-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr associatif] 1 Privitor la asociație (4). 2 (D. memorie) Care evocă imagini prin asociație (7). 3 (D. operații matematice) Care duce la același rezultat, independent de modul cum au fost grupate elementele unui grup ordonat.
3. [DLRLC] ASOCIATIV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație, de asociație (3) ◊ (despre memorie) care evocă imagini prin asociație. – Pronunțat: -ci-a-.
4. [DLRM] ASOCIATIV, -Ă, asociativi, -e, adj. Relativ la asociație (2); (despre memorie) care evocă imagini prin asociație (2). [Pr.: -ci-a-] – Fr. associatif.
5. [DN] ASOCIATIV, -Ă adj. 1. Relativ la asociație (3) [în DN]. 2. (Mat.; despre o operație) Care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat, independent de cum sunt grupați acești factori. [< fr. associatif].
6. [MDN '00] ASOCIATIV, -Ă adj. 1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3). 2. (mat.; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< fr. associatif)
7. [DOOM 3] asociativ (desp. -ci-a-) adj. m., pl. asociativi; f. asociativă, pl. asociative
8. [DOOM 2] asociativ (-ci-a-) adj. m., pl. asociativi; f. asociativă, pl. asociative
9. [DGSSL] ASOCIATIV În terminologia lui F. de Saussure, termen utilizat pentru tipul de relații* „in absentia” sau relații paradigmatice*. Vezi PARADIGMATIC. G.P.D.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL