1. [MDA2] asimilațiune sf vz asimilație
2. [Șăineanu, ed. VI] asimilați(un)e f. 1. fapta de a (se) asimila; 2. Gram. reducere la sunete identice: cărturar = cărtular; 3. actul fiziologic prin care ființele organizate transformă alimentele în propria lor ființă.
3. [Scriban] *asimilațiúne f. (lat. assimilátio, -ónis. V. asămănăcĭune). Acțiunea de a asimila. – Și -áție și -áre.
4. [DEX '09] ASIMILAȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.
5. [MDA2] asimilație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr assimilation, lat assimilatio, -onis] 1 Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate în substanțe proprii acestuia Si: asimilare (1). 2 (Îs) ~ clorofiliană Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3-7 Asimilare (2, 5-8).
6. [CADE] *ASIMILARE, *ASIMILAȚIUNE, *ASIMILAȚIE sf. 1 Faptul de a (se) asimila ¶ 2 📖 Fenomen prin care două sunete deosebite ce vin în atingere, sau aflîndu-se în silabe apropiate, se influențează și unul din ele schimbă pe celălalt, identificîndu-l sau transformîndu-l într’un sunet apropiat: forma „păreche” s’a schimbat în „pereche” prin ~a lui „ă” cu „e”; ~ vocalică; ~ consonantică [fr.].
7. [CADE] *ASIMILAȚIUNE 👉 ASIMILARE.
8. [CADE] * DISIMILAȚIUNE, DISIMILAȚIE sf. 📖 Faptul de a (se) disimila: „tulbure” a rezultat din „turbure” prin ~ ¶ ¶ C. ASIMULAȚI(UN)E [fr.].
9. [DEX '98] ASIMILAȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis.
10. [DLRLC] ASIMILAȚIE, asimilații s. f. Absorbție și prelucrare a substanțelor nutritive într-un organism animal sau vegetal. Asimilația și dezasimilația sînt două aspecte ale unuia și aceluiași proces, procesul schimbului de substanțe și energie în organism. ANATOMIA 226. ◊ Asimilație clorofiliană v. clorofilian. – Pronunțat: -ți-e.
11. [DLRM] ASIMILAȚIE, asimilații, s. f. 1. Absorbție și integrare a substanțelor nutritive într-un organism. 2. (Fon.) Transformarea unui sunet sub influența altui sunet aflat în apropiere. – Fr. assimilation (lat. lit. assimilatio, -onis).
12. [DN] ASIMILAȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio].
13. [MDN '00] ASIMILAȚIE s. f. 1. asimilare. 2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism. (< fr. assimilation, lat. assimilatio)
14. [DOOM 3] asimilație (desp. -ți-e) s. f., art. asimilația (desp. -ți-a), g.-d. art. asimilației; pl. asimilații, art. asimilațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] asimilație (-ți-e) s. f., art. asimilația (-ți-a), g.-d. art. asimilației; pl. asimilații, art. asimilațiile (-ți-i-)
16. [MDO] asimilație
17. [DTL] ASIMILAȚIE s. f. (cf. fr. assimilation, lat. assimilatio): v. asimilare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL