1. [DEX '09] ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura.
2. [MDA2] asigurare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 320/10 / V: (înv) asecu~ / Pl: ~rări / E: asigura] 1 Acțiune care face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură Si: (rar) asigurat1. 2 Promisiune fermă Si: garantare, încredințare. 3 Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau o obligație legală, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unor sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care le-a suferit în anumite situații. 4 Actul de asigurare (3). 5 (Lpl; îs) ~rări sociale de stat Formă de ocrotire a populației prin asigurarea de către stat, în schimbul unei cotizații lunare, de indemnizații, prestări de servicii în cazul bolii, invalidității, bătrâneții etc. 6 (Lpl; îs) ~rări de sănătate Formă a asigurărilor (5) prin care persoanele asigurate au dreptul la servicii medicale, materiale medicale și medicamente. 7 Fixare.
3. [CADE] ASIGURARE sf. 1 Faptul de a (se) asigura ¶ 2 ⚚ Societate de ~, societate care asigură contra incendiului, grindinei, accidentelor, etc.
4. [DEX '98] ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura.
5. [DLRLC] ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (s e) asigura și rezultatul el. 1. Punere în siguranță, garantare. Regimul de democrație populară asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luind noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 666. 2. Încredințare, promisiune fermă. Ni s-au dat toate asigurările că vom avea sprijinul necesar. 3. Operație financiară constînd într-un contract prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei plăți, să despăgubească pe asigurat de pierderile pe care acesta le-ar suferi din cauza unor întîmplări independente de voința lui (incendiu, inundații, accidente, deces etc.). Asigurările de stat sînt o nouă dovadă a grijii partidului și guvernului nostru pentru bunurile oamenilor muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2642. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii în statul socialist, constînd într-un larg sistem de asistență medicală gratuită, în acordarea de ajutoare materiale în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, în trimiterea gratuită la odihnă sau la cură medicală etc. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.
6. [DLRM] ASIGURARE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgînd dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întîmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii constînd în acordarea de ajutoare materiale și medicale în cazuri de boală, în trimiterea la odihnă sau la cură etc.
7. [DN] ASIGURARE s.f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei; garantare, încredințare. ♦ Obligație legală decurgînd dintr-un contract prin care asiguratul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorită unor întîmplări independente de voința lui. [Pl. -rări. / < asigura].
8. [MDN '00] ASIGURARE s. f. 1. acțiunea de a (se) asigura. 2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat. (< asigura)
9. [Șăineanu, ed. VI] asigurare f. 1. încredințare; 2. promisiune formală; 3. act prin care o societate garantează, în schimbul unei sume convenite, în contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieață, plata unei sume la moștenitorii asiguratului.
10. [Scriban] *asiguráre f. Încredințare. Promisiune formală. Societate de asigurare, societate care, p. o plată oare-care, te asigură contra incendiuluĭ, grindiniĭ și a altor nenorocirĭ.
11. [DEX '09] ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3 + sigur (după fr. assurer).
12. [MDA2] asecura v vz asigura
13. [MDA2] asecurare sf vz asigurare
14. [MDA2] asigura [At: ȘINCAI, HR. II, 15 / V: (înv) asecu- / Pzi: asigur, (înv) -rez / E: a3 + sigur cf fr assurer] 1 vt A face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură, durabilă. 2-3 vtr A încheia un contract de asigurare (3) a vieții, a unui bun. 4 vr (Îuz; îe) A se ~ la „Dacia” A căpăta o notă rea și a i se schimba dramatic situația școlară. 5 vr A-și lua toate măsurile de precauție pentru a se pune în siguranță. 6 vr A se îngriji să aibă cele necesare traiului. 7 vt (Teh) A fixa elementele asamblate ale unui sistem tehnic pentru a nu se deplasa. 8 vt A da cuiva garanții asupra unui lucru Si: a garanta, a încredința.
15. [CADE] *ASECURA ... = ASIGURA..
16. [CADE] ASIGURA (-ur) vb. tr. 1 A face sigur, a statornici: măsurile luate au asigurat liniștea locuitorilor ¶ 2 A încredința pe cineva de ceva: te asigur că voiu veni ¶ 3 A afirma, a spune: asigurau că adresase... raporturi... asupra stării în care se aflau Principatele (I.-GH.) ¶ 4 ⚚ A lua măsuri, în schimbul unei sume plătite pentru un anumit timp, ca un obiect pe care-l posedă cineva, o proprietate, etc. să fie plătit în parte sau în întregime, în cazul cînd s’ar prăpădi sau ar suferi stricăciuni de pe urma unui incendiu, unui naufragiu, etc.: mi-am asigurat casa, moșia; a plăti pentru cineva (soție, copii, etc.) în fiecare an o sumă, pentru ca la un anumit timp, sau în caz de moarte a contractantului, să se dea o sumă hotărîtă celui în vederea căruia s’a făcut înțelegerea. II. vb. refl. 1 A se încredința bine de un lucru: m’am asigurat că nu s’a purtat cinstit ¶ 2 A fi sigur de ceva: ca să mă asigur, l-am rugat să-mi rezolve imediat petițiunea ¶ 3 ⚚ A plăti o sumă pentru ca, în caz de accident sau de moarte, să se dea o anumită despăgubire contractantului sau moștenitorilor săi [sigur, după fr. assurer].
17. [CADE] ‡ASIGURIPSI (-ipsesc)... = ASIGURA...: Să-mi arză cherestigiria? arză sănătoasă!... este asiguripsită (CAR.).
18. [DEX '98] ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A3- + sigur (după fr. assurer).
19. [DLRLC] ASIGURA, asigur, vb. I. Tranz. 1. A constitui (în condiții determinate, grație calităților pe care le posedă sau activității pe care o desfășoară) o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură, a pregăti în mod sigur, durabil; a garanta. Făurirea și întărirea statului de democrație populară, prietenia și alianța cu marea Uniune Sovietică, sprijinul și ajutorul ei dezinteresat și frățesc asigură independența, suveranitatea de stat, dezvoltarea și înflorirea Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 6. Oamenilor muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, fără deosebire de naționalitate sau rasă, le este asigurată deplina egalitate de drepturi în toate domeniile vieții economice, politice și culturale. CONST. R.P.R. 38. Se cuvine ca vînătorul... să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ce în curînd îi va asigura tot lui o spornică și mai dăinuitoare izbîndă. ODOBESCU, S. III 38. 2. A încredința pe cineva despre un lucru. M-a asigurat vărul Iancu... că se pregătește un proiect de biruri. ALECSANDRI, T. I 304. 3. A încheia un contract de asigurare a unui bun. Asigur casa împotriva incendiului. ◊ Refl. (Obiectul asigurării este viața) M-am asigurat la «Asigurările de stat». – Prez. ind. și: (învechit) asigurez (NEGRUZZI, S. III 184, ALEXANDRESCU, M. 211).
20. [DLRM] ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a3- + sigur (după fr. assurer).
21. [DN] ASIGURA vb. I. tr. A da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredința. [P.i. asigur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer].
22. [MDN '00] ASIGURA vb. I. tr. a da o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. II. tr., refl. 1. a(-și) lua măsuri de siguranță, a (se) încredința. 2. a încheia un contract pentru ocrotire materială în caz de boală, de calamități, accidente etc. (după fr. assurer)
23. [Șăineanu, ed. VI] asigura v. 1. a încredința; 2. a face un contract cu o societate de asigurare; 3. a se convinge.
24. [Scriban] *asígur, a -á v. tr. (d. sigur, după fr. assurer). Încredințez: te asigur de acest fapt. Fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casă. V. refl. Mă conving. Mă întăresc (ca să nu port grija): m’am asigurat din spre dușmanĭ. Fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m’am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.
25. [DOOM 3] asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări
26. [DOOM 2] asigurare s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări
27. [DOOM 3] asigura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asigur, 3 asigură; conj. prez. 1 sg. să asigur, 3 să asigure
28. [DOOM 2] asigura (a ~) vb., ind. prez. 3 asigură
29. [GTA] ASIGURAREA DEPLASĂRII AERONAVELOR ansamblul acțiunilor echipajului aeronavei și a controlorilor de trafic aerian urmărind permanenta cunoaștere a poziției aeronavei în aer, asigurarea securității și preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: viteză, direcție, înălțime și timpul obligat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL