1. [MDA2] asignație sf [At: COD. ȚIV. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat assignatio, fr assignation] (Înv) 1 (Jur; cmr) Cambie dată la ordinul unei terțe persoane Si: (reg) asemnațiune (1) Vz poliță. 2 Asignat1 (1).
2. [DLRLC] ASIGNAȚIE, asignații, s. f. Hîrtie-monedă, bancnotă. Doi [alergători] care întrec pe ceilalți... primesc cel întîi un vas de argint prețuit 1500 ruble asignații, cel al doilea 500 ruble. NEGRUZZI, S. I 36.
3. [DLRM] ASIGNAȚIE, asignații, s. f. (Înv.) Hîrtie-monedă, bancnotă. – Fr. assignation (lat. lit. assignatio, -onis).
4. [MDA2] asignațiune sf vz asignație
5. [Scriban] *asignațiúne f. (lat. assignátio, -ónis). Citațiune în judecată. Afectarea unuĭ fond la plata uneĭ datoriĭ. Mandat p. indicarea uneĭ sume. – Și -áție și -áre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL