Definiție și ce înseamnă asiduitate

1. [DEX '09] ASIDUITATE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestate în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.

2. [MDA2] asiduitate sf [At: I. NEGRUZZI, S., ap. DA / P: ~du-i- / E: lat assiduitas, -atis, fr assiduité] 1 (Înv) Prezență stăruitoare pe lângă cineva. 2 Perseverență în realizarea unui scop Si: (liv) tenacitate, (fam) stăruință, silință.

3. [CADE] *ASIDUITATE sf. Sîrguință, strădanie: lucrează cu multă ~ [fr. < lat.].

4. [DEX '98] ASIDUITATE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis.

5. [DLRLC] ASIDUITATE, (2) asiduități, s. f. 1. Stăruință (în muncă), sîrguință, silință. O echipă de lucrători... lucrează cu asiduitate. SAHIA, U.R.S.S. 15. 2. Prezență stăruitoare pe lîngă cineva; insistență. Herdelea a zîmbit; cam observase el că, în afară de prietenia lui Predeleanu, ochii frumoși ai d-rei Olga Postelnicu nu sînt chiar străini de asiduitățile tînărului Iuga. REBREANU, R. II 142. - Pronunțat: -du-i-,

6. [DLRM] ASIDUITATE s. f. 1. Stăruință, silință, sîrguință. 2. Prezență stăruitoare pe lîngă cineva; insistență. [Pr.: -du-i-] – Fr. assiduité (lat. lit. assiduitas, -atis).

7. [DN] ASIDUITATE s.f. 1. Silință, stăruință, sîrguință[1]. 2. Frecventare perseverentă a cuiva. [Pron. -du-i-. / cf. fr. assiduité, it. assiduità, lat. assiduitas].

8. [MDN '00] ASIDUITATE s. f. stăruință, sârguință. ◊ perseverență, insistență. (< fr. assiduité, lat. assiduitas)

9. [Șăineanu, ed. VI] asiduitate f. stăruință, sârguință continuă, nepregetare.

10. [Scriban] *asiduitáte f. (lat. assidúitas, -átis). Hărnicie, silință.

11. [DOOM 3] asiduitate (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. asiduității

12. [DOOM 2] asiduitate (-du-i-) s. f., g.-d. art. asiduității

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro