1. [DEX '09] ASIBILARE s. f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influența vocalei e sau i care urmează); asibilație. – V. asibila.
2. [MDA2] asibilare sf [At: DN3 / Pl: ~lări / E: fr asibila] (Fon) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant.
3. [DN] ASIBILARE s.f. (Fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație. [< asibila, după fr. assibilation].
4. [MDN '00] ASIBILARE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila)
5. [DEX '09] ASIBILA, pers. 3 asibilează, vb. I. Tranz. și refl. (Fon.) A face să capete sau a căpăta caracterele unei consoane africate. – Din fr. assibiler.
6. [MDA2] asibila vtr [At: DN3 / Pzi: ~lez / E: fr assibiler] (Fon) 1-2 A face să capete sau a căpăta caracterul unei consoane africate.
7. [DN] ASIBILA vb. I. tr. A da unui sunet caracterele sunetului s. [< fr. assibiler].
8. [MDN '00] ASIBILA vb. tr., refl. a da, a căpăta caracterele unei consoane africate. (< fr. assibiler)
9. [DOOM 3] asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
10. [DOOM 2] asibilare s. f., g.-d. art. asibilării
11. [DOOM 3] asibila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asibilez, 3 asibilează; conj. prez. 1 sg. să asibilez, 3 să asibileze
12. [DOOM 2] asibila (a ~) vb., ind. prez. 3 asibilează
13. [DGSSL] ASIBILARE Formă de palatalizare* care determină transformarea consoanelor oclusive* în africate*, ca urmare a dezvoltării unei articulații suplimentare fricative*; sin. africatizare. Oclusivele velare latine [c, g], de ex., urmate de vocalele palatale [e, i], au dat prin asibilare africatele prepalatale [č, ğ] în dr. și [ț, d] în ar. (lat. celum, gemo > dr. cer, gem; ar. țer", dem"). L.I.R.
14. [DTL] ASIBILARE s. f. (< asibila < fr. assibiler): fenomen fonetic prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL