1. [DEX '09] ASEMUIRE, asemuiri, s. f. Faptul de a (se) asemui. – V. asemui.
2. [MDA2] asemuire sf [At: ZILOT. CRON., ap. HEM 1853 / Pl: ~ri / E: asemui] (Înv) 1 Asemănare. 2 Comparare.
3. [CADE] ASEMUIRE sf. 1 Faptul de a (se) asemui. ¶ 2 Asemănare, potrivire ¶¶ contr. NEASEMUIRE.
4. [DLRLC] ASEMUIRE, asemuiri, s. f. (Învechit) Faptul de a asemui; comparare; (concretizat) asemănare, identitate. «Suflă», ce posedă asemuirea celor trei litere finale cu «află», nu rimează însă cît de puțin cu acesta din urmă. MACEDONSKI, O. IV 41. Nu ne încumetăm a pretinde că [studiul] nu va fi conținînd erori multe de fapte și chiar unele aprețuiri și asemuiri prea îndrăznețe. ODOBESCU, S. I 235.
5. [DLRM] ASEMUIRE, asemuiri, s. f. Faptul de a asemui; asemănare.
6. [DEX '09] ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3 + seamă + suf. -ui.
7. [MDA2] asemui [At: ZILOT, CRON., ap. HEM 1852 / Pzi: ~esc / E: a3 + seamă + -ui] 1-2 vtr (Construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. [1] 2 vt (Înv) A compara. 3-4 vtr (Rar; construit cu pp „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 vt (Înv; pex) A confunda.
8. [CADE] ❍ASĂMĂLUI (-luesc)... Mold. = ASEMUI...
9. [CADE] ❍ASĂMUI... = ASEMUI...
10. [CADE] ASEMUI (-uesc) I. vb. tr. A pune alături cu altceva, a asemăna, a compara: nu află alte imagini... decît a-i ~ cu șire lungi de melancolici cocori (ODOB.). II. vb. refl. A se potrivi, a semăna [👉 SEMUI].
11. [DEX '98] ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) asemăna. ♦ Tranz. A confunda. – A3- + seamă + suf. -ui.
12. [DLRLC] ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. [Poetul] nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Refl. pas. Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semui vb. IV.
13. [DLRLC] SEMUI vb. IV v. asemui.
14. [DLRM] ASEMUI, asemuiesc, vb. IV. Tranz. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. [Var.: semui vb. IV] – Din a3 + seamă.
15. [Șăineanu, ed. VI] asemuì v. a asimila, a compara: a-i asemui cu șire lungi de melancolici cocori OD. [Dela seamă cu sufixul ui (cf. prețui)].
16. [Scriban] asemăluĭésc și asemuĭésc, V. sămuĭesc.
17. [Scriban] asemuĭésc, asemăluĭésc, V. sămuĭesc.
18. [Scriban] sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.
19. [DOOM 3] asemuire s. f., g.-d. art. asemuirii; pl. asemuiri
20. [DOOM 2] asemuire s. f., g.-d. art. asemuirii; pl. asemuiri
21. [DOOM 3] asemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, 3 sg. asemuiește, imperf. 1 asemuiam; conj. prez. 1 sg. să asemuiesc, 3 să asemuiască
22. [DOOM 2] asemui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, imperf. 3 sg. asemuia; conj. prez. 3 să asemuiască
23. [MDO] asemui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asemuiesc, conj. asemuiască)
24. [IVO-III] asemuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL