1. [DEX '09] ASEMENI adj. invar., adv. v. asemenea.
2. [MDA2] asemeni2 vt [At: MERA, L. B. 219 / Pzi: ~nesc / E: asemenea] (Trs; înv; d. terenuri denivelate) A asemăna (1).
3. [MDA2] asemeni1 a, av vz asemenea
4. [DLRLC] ASEMENI2 adv. v. asemenea2.
5. [DLRLC] ASEMENI1 adj. invar. v. asemenea1.
6. [DEX '09] ASEMĂNA, asemăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.
7. [DEX '09] ASEMENE adj. invar., adv. v. asemenea.
8. [DEX '09] ASEMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asemeni, asemene, asemine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.
9. [DEX '09] ASEMINE adj. invar., adv. v. asemenea.
10. [MDA2] asămăna v vz asemăna
11. [MDA2] asămâna v vz asemăna
12. [MDA2] asămine ain, av vz asemenea
13. [MDA2] asăminea ain, av vz asemenea
14. [MDA2] aseame ain, av vz asemenea
15. [MDA2] aseamene ain, av vz asemenea
16. [MDA2] aseamenea ain, av vz asemenea
17. [MDA2] aseaminea ain, av vz asemenea
18. [MDA2] asemăna [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml assimilare] 1-2 vtr (Înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 vt (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A ~ cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (Înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.
19. [MDA2] asemăra v vz asemăna
20. [MDA2] aseme a, av vz asemenea
21. [MDA2] asemenea [At: (cca. 1550) Mss, ap. HEM 1843 / V: (înv) aseamene, aseam-, aseamin-, -me, (reg) -mine, -minea, asămine, asămin-, -ni, -merea / E: ml assimilis] 1-2 ai, av Asemănător. 3-4 sf, ain (Înv; mpl; îf aseamenile; șîs cel (de) -) Seamăn. 5 smf (Rar; adeseori construit cu articolul nehotărât) Persoană care este egal social sau se aseamănă cu cineva. 6 av La fel Si: deopotrivă, identic, (pop) așijderea. 7 a (De obicei la începutul unei propoziții sau fraze) Formulă de continuare a comunicării care indică adăugarea altor informații Si: tot așa, tot astfel, la fel, în același fel, pe lângă acestea, (pop) așijderea. 8 ain Așa de (mare, puternic, bun, deosebit etc.). 9 av (Înv; îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 10 ain (Spc; d. figuri geometrice) Care are unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 11 ain (Înv; d. terenuri) Neted. 12 av (Înv; îlav) – cu drumul Paralel cu drumul.
22. [MDA2] asemerea ain, av vz asemenea
23. [MDA2] asemine ain, av vz asemenea
24. [MDA2] aseminea ain, av vz asemenea
25. [MDA2] semenea[1] av vz asemenea
26. [CADE] ASĂMĂNA (asamăn)...= ASEMĂNA...
27. [CADE] ASEMĂNA (aseamăn), ❍ASĂMĂNA (asamăn) I. vb. tr. 1 A alătura două persoane sau două lucruri între care se poate stabili oare-care apropiere, arătînd însușirile lor comune sau deosebirile ce există între ele, a compara: cu ce voiu asămăna oamenii neamului acestuia? (BIBL.) ¶ 2 A netezi, a nivela: să facă dealul cela tot șes și după ce-l va asămăna, să facă o grădină (SB.); ~ cu pămîntul, a dărîma pînă la pămînt, a face una cu pămîntul ¶ 3 ‡A face deopotrivă, la fel cu, a face să semene cu, a apropia de: mînia aseamănă pre om cu firea cea sălbatecă (ȚICH.). II. vb. refl. 1 A fi la fel, a se potrivi, a semăna ; proverb: cinci degete sînt la o mînă și nu se aseamănă unul cu altul ¶ 2 A deveni la fel, deopotrivă cu: omul... să alătură cu dobitoacele ceale fără minte și s’asămănă lor (BIBL.) ¶ 3 A se compara, a se măsura cu cineva: cu cei mari și mai vrednici nu te asemăna (ȚICH.) ¶ 4 ‡A se nivela [lat. assĭmĭlare].
28. [CADE] ASEMENEA, Mold. ASEMINE(A) I. adj. 1 Deopotrivă, la fel, tot așa: îmbrăcămintele călugărilor sînt aseamenea lăcuitoriului den pustie (PRV.-MB.) ¶ 2 📐 Triunghiuri sau poligoane ~, triunghiuri sau poligoane care au unghiuri egale cuprinse între laturi proporționale (🖼 245) ¶ 3 Astfel de: oamenii pătimași de ~ boală aduc apă vie și apă moartă de la munții ce se bat în capete (ISP.) ¶ 4 Un ~, un astfel de: un ~ om nu merită nici o consideraținue ¶ 5 A face ~ cu pămîntul, a dârăma pînă la pămînt, a face una cu pămîntul. II. adv. 1 Tot așa: ~ și voi să fiți gata de drum ¶ 2 ‡~ cu loc. adv. Ca și: căile drepților aseamene cu lumina strălucesc (BIBL.) ¶ 3 ‡~ ca loc. adv. Precum și: am luat... de la toate breslele deseatine, asămine ca de la țărani (LET.) ¶ 4 De ~ loc. adv. Tot așa: s’au purtat toți foarte urît cu mine, de ~ și el; ‡ (cu înțeles adjectival) la fel cu: Dumnedzăule, cine de-aseamene ție? (DOS.) [lat. assĭmĭlis].
29. [CADE] ASEMINE(A) Mold. 👉 ASEMENEA.
30. [CADE] DE-ASEMENEA 👉 ASEMENEA.
31. [DLRLC] ASĂMĂNA vb. I v. asemăna.
32. [DLRLC] ASEMĂNA, asemăn și (3) asemănez, vb. I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. Refl. A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. ◊ Refl. (În forma asămăna) Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. 3. Tranz. (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (Refl. pas.) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. ◊ Expr. A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. – Variantă: asămăna, asamăn, vb. I.
33. [DLRLC] ASEMENE2 adv. v. asemenea2.
34. [DLRLC] ASEMENE1 adj. invar. v. asemenea1.
35. [DLRLC] ASEMENEA2 adv. (Astăzi mai ales precedat de prepoziția «de») 1. Tot așa, tot astfel, în același fel (rînd etc.), tot ca mai înainte, deopotrivă. Asemenea și [fratele] cel mijlociu... plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. Să-i zici Păsărilă... nu greșești; să-i zici Lățilă... nici atîta, să-i zici Lungită... asemenea. CREANGĂ, P. 245. 2. Pe lîngă acestea, și..., încă, mai; cu acest prilej. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare. Dar voi să știi asemenea Cît te iubesc de tare. EMINESCU, O. I 173. Pe dealul numit Zamca, la apus de sat, se zice asemenea că a fost odinioară o cetate de piatră. ODOBESCU, S. II 170. [Adunarea sau soborul a toată țara] se convocau de domn pentru facerea legilor... Ele judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13. – Variante: asemene (EMINESCU, N. 15, NEGRUZZI, S. I 5), asemeni adv.
36. [DLRLC] ASEMENEA1 adj. invar. 1. (Urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «cu»; de obicei precedă substantivul) Care este asemănător (ca înfățișare, structură, situație, calități etc.); care seamănă în oarecare măsură sau este egal întru totul, care este la fel, întocmai, deopotrivă, fără nici o deosebire. Ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. COȘBUC, P. II 38. O fată, scrisă de frumoasă, încît nu se mai afla ei-și asemenea alta sub soare. SBIERA, P. 23. (În forma asemene) Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. ♦ (Despre figuri geometrice) Care au laturile omoloage proporționale și unghiurile egale. Teorema lui Thales aplicată la triunghiuri asemenea. ◊ Expr. A face (o clădire) asemenea cu pămîntul = a distruge complet, a dărîma, a face una cu pămîntul. 2. Care este la fel cu ce s-a spus sau înfățișat mai înainte; astfel de..., atare. Asemenea oameni dau cifrelor viață, Prin ei cincinalul e viu! DEȘLIU, M. 72. Înainte de a bea... a îngînat cuvintele potrivite în asemenea împrejurări. SADOVEANU, N. F. 16. Dar nimeni nu s-a gîndit la asemenea lucru. SAHIA, N. 43. Auziseră... povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. 3. (Dînd valoare de superlativ cuvîntului următor) Atît de..., așa de... (mare, puternic, bun, rău etc.). Nu se mai află pe lumea asta asemenea osîndă. SADOVEANU, N. F. 6. Nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Precedat de articolul nehotărît) Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. ◊ (Precizat printr-un al doilea adjectiv, care urmează sau precedă substantivul) O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ISPIRESCU, L. 19. Apoi zi că nu-ți venea să pornești la drum... cu asemenea om vrednic și de-apururea vesel. CREANGĂ, P. 108. – Variante: asemene (CREANGĂ, A. 150, NEGRUZZI, S. I 45), asemeni (DUMITRIU, B. F. 39, BANUȘ, în POEZ. N. 33), asemine (NEGRUZZI, S. I 174) adj. invar.
37. [DLRLC] ASEMINE adj. invar. v. asemenea1.
38. [DLRM] ASEMĂNA, asemăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. ♦ Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Înv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemăna (o clădire etc.) cu pămîntul = a distruge cu desăvîrșire. – Lat. assimilare.
39. [DLRM] ASEMENEA1 adj. invar. 1. Asemănător; (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Astfel de..., atare. ♦ (Cu nuanță de superlativ) Atît de (mare, puternic, bun etc.). [Var.: asemene, asemeni, asemine adj. invar.] – Lat. assimilis.
40. [DLRM] ASEMENEA2 adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...). 2. Pe lîngă aceasta; încă, mai; totodată. [Var.: asemene, asemeni adv.] – Lat. assimile.
41. [DLRM] ASEMINE adj. invar. v. asemenea1.
42. [Șăineanu, ed. VI] asemănà v. 1. a face asemenea, a asimila; 2. a compara, a egala. [Lat. ASSIMILARE].
43. [Șăineanu, ed. VI] asemenea a. 1. unul ca și altul, deopotrivă; 2. astfel de: un asemenea împărat. [Lat. ASSIMILE]. ║ adv. tot așa, deopotrivă.
44. [Scriban] asémăn și (vechĭ) aseámăn, a asemăná v. tr. (lat. ad-similo, -similáre. – Se conj. ca semăn. V. asimilez și seamăn 2). Compar. Asimilez. Egalez.
45. [Scriban] asémenea (est) și asémenĭ (vest) adj. fix (lat. ad-sĭmilis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatăl luĭ. Ast-fel de, așa: n’am maĭ văzut asemenea om (maĭ rar un asemenea om), ochiĭ unuĭ asemenea om, unor asemenea oamenĭ. Adv. Tot așa, identic, egal: s’a purtat asemenea. – Se zice și de aseménea și tot asemenea (ca adv.). Vechĭ sémenea, adv.
46. [Scriban] sémenea (scris și semenrea, -erea și -ere) adv. (lat. sĭmĭlis. V. semăn 2, asemenea). Vechĭ. Asemenea.
47. [Scriban] semeneá adv. (lat. sĭmĭlis, adj). Vechĭ. Asemenea.
48. [DOOM 3] asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 1 sg. să asemăn, 3 să asemene; (rar) imper. 2 sg. afirm. aseamănă
49. [DOOM 3] !asemenea1 adv. (~ lui; Mulțumesc, ~ (și ție)!)
50. [DOOM 3] asemenea3 (mat.) adj. invar. postpus (figuri ~, triunghiuri ~)
51. [DOOM 3] asemenea2 (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)
52. [DOOM 2] asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 3 să asemene
53. [DOOM 2] asemenea3 adv. (se poartă ~ mie)
54. [DOOM 2] asemenea2 (mat.) adj. invar. postpus (triunghiuri ~)
55. [DOOM 2] asemenea1 (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)
56. [DOOM 2] !de asemenea (tempo lent)/de-asemenea (tempo rapid) loc. adv.
57. [MDO] asemăna (ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă, conj. asemene)
58. [MDO] asemenea
59. [MDO] de asemenea
60. [IVO-III] asemenea, invar. (v. atare).
61. [IVO-III] de asemenea.
62. [DER] asemăna (aseamăn, asemănat), vb. – 1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (Refl.) A avea însușiri comune, a semăna. – 4. A compara. Lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluția semantică diferită de rom. Cf. semăna. – Der. asemănător, adj. (care seamănă).
63. [DER] asemenea adj. – 1. Egal, asemănător, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot așa, deopotrivă, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assĭmĭlis (DAR; Iordan, Dift., 119; Pușcariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemere › asemene. Cf. asemăna. – Der. asemeni, vb. (înv., a nivela, a egala).
64. [DE] PARES CUM PARIBUS FACILLIME CONGREGANTUR (lat.) cei ce se aseamănă se adună extrem de ușor – Cicero, „De senectute”, 3, 1. Cuvinte devenite, prin traducere în toate limbile, expresie proverbială cu sens peiorativ. În românește: spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești.
65. [CECC] Pares cum paribus facillime congregantur (lat. „Cei ce se aseamănă, lesne se adună”) – Cicero, în De senectute (Despre bătrînețe), un elogiu adus cenzorului Cato cel Bătrîn. Dictonul latin a devenit proverb în numeroase limbi: Qui s’assemble, se rassemble; Spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești… LIT.
66. [CECC] Similia similibus curantur (lat. „Cele care se aseamănă se vindecă prin lucruri asemănătoare”) – Principiul medicinei homeopatice. Vezi explicația la: Contraria contrariis… ȘT.
67. [DERC] ASEMĂNA A asemăna cu pământul (înv.) = A distruge cu desăvârșire, a face asemenea (sau una) cu pământul: Era atunci Târgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pământul. (NICOLAE BĂLCESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL