Definiție și ce înseamnă aselenizare

1. [DEX '09] ASELENIZARE, aselenizări, s. f. Faptul de a aseleniza; alunizare. – V. aseleniza.

2. [MDA2] aselenizare sf [At: DEX2 / Pl: ~zări / E: aseleniza] Coborâre pe Lună Si: alunizare.

3. [DN] ASELENIZARE s.f. Acțiunea de a aseleniza; alunizare. [< aseleniza].

4. [DCR2] aselenizare s. f. Acțiunea de a aseleniza ◊ „Cu o oră înaintea aselenizării orașele americane arătau ca părăsite.” Sc. 22 VII 69 p. 6. ◊ „Agenția TASS anunță că, la 10 februarie, «Lunohod-1» se afla la o distanță de 578 de metri de treapta de aselenizare a stației automate «Luna-17».” Sc. 11 II 71 p. 8. ◊ „Amplasarea cu ajutorul unei imense macarale a modulului pe pământ apare mult mai dificilă decât aselenizarea propriu-zisă.” Sc. 30 VI 79 p. 5 (din aseleniza; FC I p. IX, V. Guțu Romalo C.G. 234; DEX, DN3)

5. [DEX '09] ASELENIZA, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza.

6. [MDA2] aseleniza vi [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: a3 + Selene (np) + -iza] A coborî pe Lună Si: (rar) a aluniza.

7. [DEX '98] ASELENIZA, aselenizez, vb. I. Intranz. (Despre astronave, p. ext. despre astronauți) A lua contact cu suprafața lunii, a se așeza pe lună; a aluniza. – A3 + Selene (n. pr.) + suf. -iza.

8. [DN] ASELENIZA vb. I. intr. (Despre astronave) A lua contact cu Luna (venind de pe Pămînt); a aluniza. [< rus. aselenizațiia, cf. lat. ad – la, gr. selene – lună].

9. [MDN '00] ASELENIZA vb. intr. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza. (după rus. aselenizațiia, cf. gr. Selene, Lună)

10. [DOOM 3] aselenizare s. f., g.-d. art. aselenizării; pl. aselenizări

11. [DOOM 2] aselenizare s. f., g.-d. art. aselenizării; pl. aselenizări

12. [DOOM 3] aseleniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. aselenizez, 3 aselenizează; conj. prez. 1 sg. să aselenizez, 3 să aselenizeze

13. [DOOM 2] aseleniza (a ~) vb., ind. prez. 3 aselenizează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro