Definiție și ce înseamnă asedia

1. [DEX '09] ASEDIA, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit. [Pr.: -di-a] – Din it. assediare.

2. [MDA2] asedia vt [At: VĂCĂRESCUL, IST. 257/31 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: it assediare] 1 A încercui și ataca cu forțe armate un loc întărit pentru a-l cuceri. 2 (Fig) A insista foarte mult pe lângă cineva în vederea atingerii unui scop.

3. [CADE] *ASEDIA (-diez) vb. tr. 1 🎖️ A împresura o cetate, un loc întărit ¶ 2 pr. ext.: ~ o intrare, o ușă, un loc, a se înghesui, a se îngrămădi pe lîngă o ușă, etc., a sta împrejurul ei căutînd să intre aproape cu sila ¶ 3 Fig. A sta mereu în calea cuiva, a se ținea într’una de cineva stăruind pe lîngă dînsul, supărîndu-l fără încetare cu cereri, cu întrebări, etc. [it. assediare].

4. [DLRLC] ASEDIA, asediez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o cetate sau la un loc întărit) A supune unui asediu, a împresura. V. bloca. Mihalcea... se întoarse de asedie Brăila. BĂLCESCU, O. II 51. – Pronunțat: -di-a.

5. [DLRM] ASEDIA, asediez, vb. I. Tranz. A supune unui asediu o cetate sau un loc întărit; a împresura. [Pr.: -di-a] – It. assediare.

6. [DN] ASEDIA vb. I. tr. A încercui, a supune unui asediu, a împresura (o cetate, un oraș etc.). [Pron. -di-a, p. i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. assediare].

7. [MDN '00] ASEDIA vb. tr. a supune unui asediu. (< it. assediare)

8. [Șăineanu, ed. VI] asedià v. 1. a împresura, a face asediu; 2. fig. a importuna cu cereri.

9. [Scriban] *asediéz v. tr. (it. assediare). Fac asediŭ, împresor. Fig. Plictisesc cerînd.

10. [DOOM 3] asedia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. asediez (desp. -di-ez), 3 asediază, 1 pl. asediem; conj. prez. 1 sg. să asediez, 3 să asedieze; ger. asediind (desp. -di-ind)

11. [DOOM 2] asedia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 asediază, 1 pl. asediem (-di-em); conj. prez. 3 să asedieze; ger. asediind (-di-ind)

12. [MDO] asedia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. asediază, 1 pl. asediem, 2 pl. asediați, ger. asediind)

13. [IVO-III] asediez, -iază 3, -ieze 3 conj., -iind ger.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘIȚĂ, cămărășițe, s. f. 1. Soția cămărașului. 2. (Rar) Îngrijitoare a cămării; […]
1. [DEX '09] CĂMĂTAR, cămătari, s. m. Persoană care dă împrumuturi bănești în schimbul unei […]
[MDA2] cămătarnic sm [At: LB / Pl: ~i / E: cămătar + -nic] (Îvr) Cămătar. […]
[MDA2] cămătaș sm [At: TDRG / Pl: ~ii / E: camătă + -aș] Cămătar. Sursă: […]
1. [MDA2] cămătnicie sf [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: cam~[1] / Pl: ~ii […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREASĂ, cămătărese, s. f. (Rar) Femeie care dă bani cu camătă, care […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂRESC, -EASCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la […]
1. [DEX '09] CĂMĂTĂREȘTE adv. În felul cămătarilor. – Cămătar + suf. -ește. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro