1. [DEX '09] ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Care nu este încă descoperit, valorificat sau folosit. Resurse ascunse. 2. (Despre oameni) Care are obiceiul să-și ascundă gândurile sau faptele. ♦ (Despre faptele, gândurile, intențiile oamenilor) Care nu este dezvăluit nimănui. – V. ascunde.
2. [MDA2] ascuns2, ~ă [At: SIMION DASC., ap. LET. I, A. 34/39 / Pl: ~nși, ~e / E: ascunde] 1 a Așezat într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit Si: pitit, pitulat. 2 smf (Îvr) Persoană care s-a ascuns (1). 3 a Ferit de privirile oamenilor Si: dosnic. 4 a (D. fapte, gânduri, intenții, sentimente) Nedezvăluit. 5 a (Pex; d. fapte, gânduri, intenții, sentimente) Tainic. 6 a (D. oameni) Care nu-și dezvăluie gândurile, sentimentele, intențiile, faptele. 7 a (D. astre) Acoperit cu nori, ceață. 8 av (Înv) Pe furiș.
3. [CADE] ASCUNS I. adj. 1 p. ASCUNDE ¶¶ contr. NEASCUNS ¶ 2 Fig. Care vorbește puțin, care nu destăinuește altuia ce gîndește, prefăcut: e prea ~, nu poți afla nimic de la el. II. adv. 1 În așa chip încît să nu se poată vedea, tăinuit: lucrează ~ ¶ 2 loc adv. Pe ~, în ~, într’ ~, prin ~, printr’ ~, pe sub ~, pop. pe ~ele, în taină: am venit pe ~; cununia se făcu cam pe sub ~ (ISP.); toate cîte le auzea și le vedea pe ~ele (CAR.) ¶ 3 De-a ~ul sau de-a ~le, de-a v’ați ascuns(ele) (DLVR.), joc de copii în care unul stă de o parte cu ochii închiși, în timp ce ceilalți se ascund, și după aceea primul se duce să-i caute. III. (pl. -suri, -se) 1 Taină: Dumnezeu care cunoaște toate ~urile inimii (ISP.); în ~ul sufletului, în sine, în fundul inimii ¶ 2 Loc ascuns, ascunziș: bate-se-vor la cîmp deschis sau din ~urile pădurilor? (ISP.). 4 ‡ASCUNSĂ (pl. -se) sf. Taină: muierii niciodată nu-i încredința ascunsele tale (GAST).
4. [DLRLC] ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat intenționat astfel, încît să nu poată fi văzut sau găsit de alții. Nu voi căuta poteca ascunsă Din toamna trecută sub frunză. BENIUC, V. 134. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A se da ascuns = a se ascunde, a se retrage într-un ascunziș. Romînii se daseră ascuns și le pîndeau trecerea [turcilor]. BĂLCESCU, O. II 76. ♦ Ferit de privirile oamenilor, dosnic. [Mergea] făcînd lungi popasuri prin aleile ascunse ale grădinilor publice din Iași. CREANGĂ, A. 133. Pe cărare-n bolți de frunze, Apucînd spre sat în vale, Ne-om da sărutări pe cale, Dulci ca florile ascunse. EMINESCU, O. I 55. ♦ Fig. Care este nefolosit, nevalorificat; necunoscut, fie descoperit. Activistul de partid trebuie să știe să găsească și să folosească rezervele ascunse în sînul economiei noastre naționale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. ♦ Fig. (Mai ales despre gînduri și sentimente) Tăinuit, secret. Femeia a rostit înalt Tot ce tăcuse-n veacurile duse, Cuvintele gîndite și nespuse Și cîntecul ascuns și necîntat. CASSIAN, în POEZ. N. 128. Uncheșule... am întrebat... fără nici un gînd ascuns, spune-mi ce mai face lelița Anica? SADOVEANU, N. F. 13. Nu știu de ce, dară în inima ei se strecură o bucurie ascunsă. ISPIRESCU, L. 239. În inima ei... se petrecea nu știu ce... poate vreun dar ascuns, care nu-i venea a-l spune. CREANGĂ, P. 276. Ai vreun gînd ascuns... Vrei să fugi? ALECSANDRI, T. I 444. 2. (Despre oameni; uneori determinat prin «la fire») Care are obiceiul să-și ascundă gîndurile sau faptele, care nu se destăinuiește altora.
5. [DLRM] ASCUNS2, -Ă, ascunși, -se, adj. 1. Așezat astfel încît să nu poată fi văzut sau găsit de alții. ♦ Nefolosit, nevalorificat; nedescoperit. 2. Care are obiceiul să-și ascundă gîndurile sau faptele. ♦ Tainic, tăinuit; misterios. Gînd ascuns. – V. ascunde.
6. [Șăineanu, ed. VI] ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină; pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl. ascunsele (d’a), joc de copii în care unul închide ochii până s’ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.
7. [Scriban] ascúns, -ă adj. Acoperit, secret: loc ascuns. Fig. Tăcut, necomunicativ: om ascuns. S. n., pl. urĭ. Ascundere repetată: am perdut timpu cu ascunsu. Vechĭ. S. f. și n., pl. urĭ. Taĭnă. De-a ascunsu saŭ n. pl. de-a ascunsele, joc copilăresc în care uniĭ se ascund și altu-ĭ caută. În ascuns orĭ pe ascuns, în secret, pe furiș, în taĭnă.
8. [DE] ARRIÈRE-PENSÉE (fr.) gând ascuns – A vorbi cu (sau fără) arrière-pensée.
9. [DE] PEIORA SUNT TECTA ODIA, QUAM APERTA (lat.) ura ascunsă este mai rea decât cea fățișă – Seneca, „De moribus”, 52.
10. [DERC] ASCUNS, -Ă A se da ascuns (înv.) = A se retrage în ascunzișuri, a se ascunde: Românii se dădură ascuns și le pândeau trecerea. (NICOLAE BĂLCESCU) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = Numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți: De-a «v-ați ascunsele» în fine / Ne-am mai jucat prin văi și lunci. (ȘT. O. IOSIF) În ascunsul inimii (sau sufletului) = În partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva, în cuget: El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbândele sale. (P. ISPIRESCU)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL