1. [DEX '09] ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ascultă (3); supus, docil. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, un concert, o conferință etc. – Asculta + suf. -ător.
2. [MDA2] ascultător, ~oare [At: COD. VOR. 154/9 / Pl: ~i, ~oare / E: asculta + -ător] 1 a Care ascultă (14). 2 a (Pex) Supus. 3 smf Persoană care ascultă (3) o povestire, audiază un concert etc. 4 a (Înv) Aflat sub administrația, puterea, jurisdicția cuiva. 5 sf (Înv; sst) Loc de unde poate cineva asculta (sau auzi) fără să fie văzut.
3. [CADE] ASCULTĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care ascultă ¶ 2 Care ascultă de sfaturile, de poruncile cuiva; supus: să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui (ISP.) ¶ 3 ‡Care atîrnă de cineva, care este sub stăpînirea cuiva: Renii... ~ cătră ocolul Galaților (M.-COST.) ¶ 4 Care ascultă lecțiunile unui profesor, un curs, o cuvîntare ținută în public, etc., auditor: are puțini ~i ¶¶ contr. NEASCULTĂTOR.
4. [DLRLC] ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. Tu să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui! ISPIRESCU, L. 53. Fata moșneagului... era frumoasă, harnică, ascultătoare. CREANGĂ, P. 283. ◊ Fig. Adesea, așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67.
5. [DLRLC] ASCULTĂTOR2, -OARE, ascultători, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiaza o cuvîntare, o conferință etc.; auditor. Cînd s-a terminat conferința, ascultătorii au aplaudat îndelung. ◊ (Poetic) Mii de brazi sînt ascultătorii, totdeauna atenți, ai acestui mare cîntec, neoprit, al apelor. BOGZA, C. O. 165.
6. [DLRM] ASCULTĂTOR, -OARE, ascultători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se supune unui îndemn, unui sfat, unui ordin; supus. 2. S. m. și f. Persoană care ascultă o povestire, care audiază o muzică, o conferință etc. – Din asculta + suf. -(ă)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] ascultător a. 1. cel ce ascultă; 2. supus, plecat.
8. [Scriban] ascultător, -oáre adj. Care ascultă, supus, plecat: copil ascultător. – La Dos. ascultoĭ, numaĭ sing., pl. tot așa.
9. [DOOM 3] ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoare
10. [DOOM 2] ascultător adj. m., s. m., pl. ascultători; adj. f., s. f. sg. și pl. ascultătoare
11. [Argou] ascultătoare, ascultători s. f. ureche
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL